Dumnezeu crede în tineri şi le încredinţează responsabilităţi. Fără a ezita

tineri credinta ateism

Este impresionant, pentru că apare clar că Dumnezeu crede în tineri în decursul istoriei oamenilor şi le încredinţează responsabilităţi fără a ezita, iradiind harul său pentru toţi prin intermediul acelor vieţi…

De vorbă cu cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor

De François Vayne

Eminenţă, în ce mod vor fi implicaţi tinerii creştini din Ţara Sfântă şi din Orientul Mijlociu la următorul sinod? În pofida dificultăţilor lor, au răspuns la chestionar? În ce anume credeţi că acest eveniment este şi pentru ei izvor de speranţă?

De fapt, este foarte important ca reprezentanţii noilor generaţii care trăiesc în teritoriile biblice să fie ascultaţi cu ocazia sinodului cu tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Bisericile latine şi catolice orientale din acea zonă au răspuns destul de amplu la consultarea pregătitoare. Trebuie să spun că Biserica mamă din Ierusalim – adică dieceza latină care se extinde din Iordania până în Cipru – a îndrăgit în mod deosebit faptul de a participa la reflecţia care va fi la sinod. Administratorul apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim – Monseniorul Pierbattista Pizzaballa – mi-a transmis informaţii esenţiale, explicându-mi, de exemplu, că vor fi organizate privegheri cu tineri, în care să se cultive gânduri despre Sinod şi să se roage pentru ca acesta să aducă roade frumoase. De altfel, la primăvară, sunt invitat să intervin în Ţara Sfântă împreună cu tinerii care se arată entuziaşti cu privire la această întâlnire internaţională voită de papa Francisc, în pofida dificultăţilor pe care trebuie să le înfrunte ei înşişi şi familiile lor. Doi dintre aceşti tineri vor veni la pre-Sinodul pe care-l organizăm la Roma, în săptămâna de la 19 la 24 martie. Toţi participanţii la întâlnirea pre-sinodală vor avea misiunea de a da mărturie cu privire la situaţia tinerilor din ţările respective şi delegaţii din Ţara Sfântă vor fi desigur ascultaţi cu atenţie deosebită.

La ce vă aşteptaţi de la pre-Sinodul tinerilor – eveniment destul de neobişnuit – organizat la primăvară? Care este motivaţia sa şi ce noutăţi reprezintă?

Vor veni tineri din toate continentele, din Conferinţele Episcopale, din asociaţii şi mişcări catolice, dar şi tineri aleşi din mediile obişnuite ale Bisericii, pentru ca toate voturile şi glasurile să fie luate în considerare în mod corespunzător cu ocazia Sinodului Episcopilor care va urma la toamnă. Lumea muncii, a sportului, a artei… fiecare va avea proprii reprezentanţi: papa Francisc a insistat pentru că trebuie să avem mare grijă faţă de cei „depărtaţi”, de tinerii din „periferii”, de cei care nu fac parte din reţeaua noastră a catolicilor practicanţi. Participanţii vor putea pune întrebări, vor putea dărui idei, aşadar vor putea fi intermediari între instituţia eclezială care derivă din poporul lui Dumnezeu şi societatea laică. Experienţa care le va fi propusă va consta în a cunoaşte mai bine Biserica, descoperind mai în profunzime ceea ce noi suntem. Aceşti tineri un pic străini de Biserică vor constitui aproximativ 25% dintre membrii pre-Sinodului, care va aduna în total circa 300 de tineri la Colegiul Pontifical Internaţional Maria Mater Ecclesiae din Roma. De asemenea vor fi prezenţi delegaţi din diferite confesiuni creştine şi din alte mari religii. Desigur, Sinodul prevăzut la toamnă se va structura în manieră foarte diferită, deoarece este vorba prin statut de o întâlnire a episcopilor cu auditori laici. Tinerii auditori – nu mai mult de treizeci – vor interveni îndeosebi în grupurile de lucru, aşa cum s-a întâmplat în timpul Sinodului despre familie. Pre-Sinodul a fost voit pentru ca tinerii să devină mai mult protagonişti. La sfârşitul întâlnirii vor aproba un document, rod al muncii din întreaga săptămână, care va exprima punctul lor de vedere cu privire la realitatea tineretului şi va prezenta aşteptările lor, îndoielile lor şi speranţele lor. După aceea acest document îi va ajuta pe părinţii sinodali să îndrepte şi să orienteze reflecţiile lor de câteva luni mai târziu. La reuniunea pre-sinodală se va putea participa şi prin social media, chiar nefiind fizic prezenţi la Roma.

Papa Francisc critică mult clericalismul, invitând clerul să-i considere pe laici ca parteneri în viaţa Bisericii şi nu ca muncitori sau servitori. Sinodul tinerilor poate să fie considerat ca o etapă importantă în aceste noi relaţii în poporul lui Dumnezeu, pentru ca vocaţiile viitoare – sacerdotale sau călugăreşti – să fie trăite în manieră mai puţin „elitară” şi mai mult în armonie cu alte vocaţii care reprezintă frumuseţea şi bogăţia Bisericii?

Desigur, este unul dintre obiectivele Sinodului. Vom porni teologic de la botez, deci de la preoţia comună a credincioşilor, apoi vom vedea cum – pornind de la această rădăcină – se realizează diferitele vocaţii în Biserică, anume căsătoria, slujirile primite prin hirotonire şi alte slujiri, carismele şi viaţa consacrată… Va trebui să se ia în considerare şi multiplele forme de voluntariat care nu sunt legate de o angajare instituţională pe viaţă. Toate idealurile frumoase ale tinerilor îi vor interesa pe părinţii sinodali la 360 de grade. Desigur vocaţiile călugăreşti şi sacerdotale ne preocupă, de aceea vom avea reprezentanţi din aceste vocaţii. Totuşi, Biserica catolică nu doreşte să ia în considerare numai propriile necesităţi, ci să se deschidă la toate angajările generoase pe care Duhul Sfânt le ridică pretutindeni. Nu trebuie să-i punem limite lui Dumnezeu, el face ceea ce vrea, Duhul său Sfânt este prezent şi activ în afara instituţiilor noastre, să nu uităm asta. „Seminţele Cuvântului” despre care vorbeau odinioară părinţii Bisericii au fost revalorizate de Conciliul al II-lea din Vatican: ceea ce este bun în lume derivă din Cuvântul lui Dumnezeu şi noi îl primi pe deplin, totuşi fără a cădea în sincretism, pentru că plinătatea Cuvântului are un singur nume, Isus Cristos, centru al istoriei, şi este vital pentru noi să-l vestim.

Dumneavoastră veţi prezida sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, la 11 februarie, în sanctuarul marian din Pirinei. Bernadette – care avea paisprezece ani când Fecioara Maria i-a încredinţat responsabilităţi importante – reprezintă un model pentru tinerii de astăzi şi va fi pentru acest motiv una dintre sfintele patroane ale Sinodului?

Am primit o publicaţie recentă de la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor care prezintă o listă neexhaustivă de 800 de tineri martori ai lui Cristos până la vârsta de treizeci ce ani, de la martirii din primele secole – ca sfântul Tarciziu – până la fericita Albertina, supranumită „mica Maria Goretti din Brazilia”. Este impresionant, pentru că apare clar că Dumnezeu crede în tineri în decursul istoriei oamenilor şi le încredinţează responsabilităţi fără a ezita, iradiind harul său pentru toţi prin intermediul acelor vieţi. Dacă vom avea sfinţi patroni pentru Sinodul tinerilor? Asta încă trebuie să se decidă; în orice caz, figuri precum Bernadette vor avea spaţiul lor, cu atât mai mult că rectorul sanctuarului de la Lourdes – părintele André Cabes – vrea ca viitoarele pelerinaje să consacre toate o perioadă de pregătire pentru Sinodul tinerilor, începând din 11 februarie, a 160-a aniversare a apariţiilor Fecioarei Maria. Iniţiativa sa m-a emoţionat mult: va permite zecilor de mii de tineri care vor merge anul acesta în pelerinaj la Lourdes să trăiască dinamica sinodală dorită de papa Francisc. Părintele Cabes dă exemplul de urmat în Biserică… sper ca îndrăzneala sa pastorală să inspire alte sanctuare în lume, pentru a încuraja trezirea şi înflorirea tuturor vocaţiilor.

După Sinodul tinerilor va fi Sinodul special despre Amazonia, în 2019, la care dumneavoastră deja lucraţi paralel. În ce anume va avea în schimb acest Sinod aparent „local” o valoare universală?

Papa Francisc a primit propunerea episcopilor din Amazonie, fericiţi să-l ofere lumii, întregii omeniri. El are o conştiinţă foarte vie despre valoarea universală a problemelor amazoniene, cum ar fi biodiversitatea, care este una dintre temele enciclicei sale Laudato si’: ecologia integrală în care omul are tot locul său, dar şi respectarea sufletului popoarelor şi a identităţii lor într-o lume globalizată… În timpul călătoriei sale în Peru, a propus acest eveniment istoric, punând piciorul pentru prima în Amazonia în calitate de papă. Din partea mea, ca secretar general al Sinodului Episcopilor, am avut o primă reuniune cu organizaţia locală – REPAM (Red Eclesial Pan Amazónica) – ce regrupează reprezentanţii din cele nouă state şi şapte conferinţe episcopale pe care Amazonia îi interesează direct, fiind o regiune care se extinde pe mai mult de şapte milioane de kilometri pătraţi. Biserica este prezentă acolo de mult timp, totuşi unele dieceze mari ca Italia dispun de doar treizeci de preoţi, care merg dintr-o comunitate în alta pe cale fluvială, dată fiind lipsa de drumuri. Trebuie să ascultăm şi să înţelegem necesităţile pastorale din Amazonia, găsind soluţii pentru ca evanghelizarea să continue, mai ales sprijinindu-se pe diaconii permanenţi cărora trebuie să li se furnizeze instrumentele necesare pentru a conduce comunităţile. Prezenţa noastră trebuie să fie mai incisivă, mai apropiată de oameni şi departe de „palate”, aşa cum ne indică papa Francisc.

Care este background-ul dumneavoastră care v-a dus să desfăşuraţi un rol aşa de esenţial, coordonând Sinodul Episcopilor şi într-un anumit mod punând în practică marile orientări ale pontificatului reformator al lui Francisc?

Oraşul meu natal este Barga di Lucca. La Pisa am fost hirotonit preot în urmă cu 54 de ani. Am celebrat anul trecut 25 de ani de episcopat, putând să aduc mulţumire cu acea ocazie pentru viaţa mea, care a fost o adevărată călătorie în jurul lumii: în serviciul diplomatic al Bisericii, în patru continente, din Guatemala în Haiti, din Paraguay în India şi în Nepal, apoi în Brazilia… Plecat în 1973, m-am întors la Roma în 2012, după 39 de ani. Secretar al Congregaţiei pentru Episcopi şi secretar al Colegiului Cardinalilor, am desfăşurat şi funcţia de secretar în conclavul din 2013. Papa Francisc – cunoscut înainte de alegerea sa, când era nunţiu apostolic în Brazilia – mi-a dat încredere, numindu-mă cardinal şi cerându-mi să coordonez Sinodul, ştiind că eu cunoşteam numeroşi episcopi, îndeosebi pe cei din marile conferinţe episcopale din Brazilia şi India. Motoul meu episcopal, „Itinere laete servire Domino” – care înseamnă „A merge în bucurie pentru a-l sluji pe Domnul” – rezumă destul de bine misiunea mea: a continua împreună cu confraţii episcopi într-o logică de colegialitate, pentru ca Biserica să devină tot mai mult o familie în care domneşte dialogul fratern.

(După Vatican Insider, 5 februarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Reclame

La mulți ani!

IMG_0008„Luat dintre oameni” și pus în mijlocul oamenilor ca slujitor este imaginea celui care se consacră Domnului (cf. Evr 5,1). Însă în jurul nostru sunt tot mai puțini cei care se lasă „luați dintre oameni”. Principiul pare să fie: „Să nu alegi ceea ce majoritatea refuză”. De ce să intri într-o lume care e plină de slăbiciuni mediatizate? De ce să alegi o viață din care pare că lipsește tocmai „mirele” și în care fiecare zi pare o zi de post, o zi grea și tristă? Unde este acel Domn care fascina? Oare nu este și astăzi același Cristos în viața celor „luați dintre oameni”?

Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac și el continuă să fascineze și va continua să atragă la sine inimi (cf. Evr 13,8). Cristos, Mirele, este și astăzi în mijlocul nostru. Suntem noi cei care decidem dacă facem sau nu sărbătoare în prezența lui; suntem noi cei care alegem să-l urmăm sau nu. Iar dacă noi nu îndrăznim să-l urmăm pe Cristos în totalitate, atunci cel puțin să-i lăsăm pe alții să o facă. Să nu-i descurajăm! Dimpotrivă, să-i încurajăm! Să susținem vocațiile la viața consacrată. Să nu ne mirăm, plini de dezamăgire, în fața omului care spune: „Eu merg să mă fac preot/călugăr/călugăriță”. Este trist când auzi regrete de genul: „Ah, săracul s-a dus la seminar! Ah, săraca s-a dus la mănăstire. Și era așa deștept/așa capabilă. Și era așa frumos/frumoasă. Cum poate să renunțe la lume?! Vai, săracii, la vârsta lor…” etc. Nu e nici un vai, ci ar trebui să fie un „Wow! Respect!”.

Să nu uităm: „Nimeni nu-și ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu” (Evr 5,4). Noi ne împotrivim de atâtea ori chemării lui Dumnezeu descurajând sau ispitind. Noi suntem atât de capabili de a deveni ispita lumii, a gălăgiei, a vieții care uită de Cer, ba chiar care neagă existența Cerului. Noi suntem responsabili de frica unora de a se dedica în totalitate slujirii lui Dumnezeu.

Să ne rugăm zilnic – și mai ales astăzi când sărbătorim Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate! – pentru cei care s-au lăsat aleși dintre oameni. Domnul să-i țină cu inima neîmpărțită! Dumnezeu, cel care i-a chemat, să țină pașii lor statornici pe cale!

Bătrânii Simeon și Ana sunt imaginea vieții consacrate:
oameni drepți și evlavioși
care slujesc în Biserică zi și noapte
prin posturi și rugăciuni,
vorbind tuturor despre Cristos, pruncul divin.
Ei și toți sfinții să mijlocească persoanelor consacrate har peste har!
La mulți ani și sărbătoare frumoasă! 


2 februarie 2018 – ZIUA MONDIALĂ A PERSOANELOR CONSACRATE (a XXII-a)

Vineri din săptămâna a 4-a de peste an
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI; Sf. Ioana
Mal 3,1-4 ; (Evr 2,14-18); Ps 23; Lc 2,22-40 (2,22-32)

LECTURA I
Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot! 2 Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. 3 Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. 4 Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului, ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte”. Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),7.8.9.10(R.: 10b)
R.: Domnul oştirilor: el este regele gloriei.

7 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

8 Cine este acest rege al gloriei?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă. R.

9 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

10 Cine este acest rege al gloriei?
Domnul oştirilor: el este regele gloriei. R.

LECTURA A II-A
Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, 15 şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie. 16 Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte. 17 De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului. 18 Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi. Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA*
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese descoperit de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o
sabie va străpunge sufletul tău!” 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

Insomnie! Ce trebuie să fac cu viața mea? Tu ești sigur că ești pe calea cea bună?

insomnie vocatie dubii chemareFiecare om a experimentat cel puțin o noapte de insomnie. Somnul ne este alungat atât de suferință, cât și de căutarea unui răspuns: „Ce trebuie să fac cu viața mea?” sau „Care este calea pe care trebuie să o urmez?” sau „Ce și cum trebuie să schimb în viața mea?” Multe ne sunt neliniștile mai ales atunci când ne căutăm vocația, atunci când așteptăm să auzim și noi cuvintele: „Acesta este drumul: mergi pe el” (Is 30,21). Fie că vorbim de vocația spre viața consacrată, fie că vorbim de vocația la viața de familie, avem nevoie să simțim că am făcut alegerea corectă. Iar aceasta o simțim doar în tăcerea inimii, doar atunci când în conștiința noastră răsună glasul Domnului: „Mergi în continuare. Ești pe calea cea bună. Înaintează plin de curaj în larg!” (cf. Lc 5,4).

Cristos spre care mergem nu este doar autorul vocației noastre, cel care ne dăruiește talanți pentru a-i valorifica, ci este mult mai mult: garantul alegerilor noastre bune. Iar astăzi ne vorbește despre o vocație pe care el o dăruiește tuturor. El, Vindecătorul inimilor noastre, vrea ca noi toți să fim asemenea lui: să-i vindecăm pe cei din jurul nostru, să turnăm balsamul mângâierilor pe rănile trupești și sufletești ale fraților noștri. Nu este vocație mai nobilă și nimic nu aduce o satisfacție mai mare decât a împlini acest mandat al Mântuitorului: „Mergeți și predicaţi împărăţia cerurilor… Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli!” (cf. Mt 9,7-8) Altfel, spus: „Mergeți și redați oamenilor bucuria! Mergeți și ajutați! Salvați-i chiar și pe cei care spun: Cristos s-a născut pentru mine, dar mie nu-mi pasă. Arătați lumii că sunt cu adevărat fericiți toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul” (cf. Is 30,18).

Iată vocația noastră, indiferent de statutul pe care-l avem: să readucem fericirea în suflete. Să nu refuzăm această misiune și să nu ne temem. Nu suntem noi cei care facem miracolul fericirii, ci este el, Domnul și vindecătorul sufletelor noastre. Este el cel care prin noi și împreună cu noi străbate și astăzi toate „cetățile și satele” învățând, predicând și vindecând orice boală și orice neputință (cf. Mt 9,35). Noi trebuie doar să colaborăm cu el, să acceptăm prezența sa, să fim mereu pregătiți pentru venirea sa în mijlocul nostru.

Întâlnirea cu Cristos ne va vindeca de orice boală și insomnie, pentru ca la rândul nostru să avem mai multă forță, mai mult curaj să mergem spre frații noștri și să-i ajutăm. Timpul Adventului este momentul de har în care putem să-i ajutăm pe cei de lângă noi să iasă din indiferența cu care tratează venirea lui Cristos în lume, din indiferența cu care se preocupă de sufletul lor și de Împărăția cerurilor.


Domnul este aproape și vine să te elibereze de orice neliniște.
Pruncul care ni se va naște este vindecătorul inimii noastre.
El ne dăruiește nemurirea.


9 decembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna 1 din Advent
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin *
Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35-10,1.6-8

LECTURA I
El se va îndura de tine când vei striga.
Citire din cartea profetului Isaia 30,19-21.23-26
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „Da, poporul va locui în Sion, în Ierusalim. Tu nu vei mai plânge. Domnul va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde. 20 Domnul vă va da pâinea strâmtorării şi apa necazului. Cei care te învaţă nu se vor mai ascunde şi ochii tăi îi vor putea vedea pe cei care te învaţă. 21 Urechile tale vor auzi în urma ta cuvântul: «Acesta este drumul: mergi pe el!», când vei merge la dreapta sau când vei merge la stânga. 23Va da ploaie pentru sămânţa pe care ai semănat-o în pământ şi hrana, rodul pământului, va fi îmbelşugată. În ziua aceea, turmele tale vor paşte pe o păşune întinsă. 24 Boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu vânturătoarea. 25 Pe orice munte înalt şi pe orice deal înălţat vor fi izvoare şi râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile. 26 Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică – ca lumina a şapte zile – în ziua când Domnul va reface ruptura poporului său şi va vindeca rana loviturii sale”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),1-2.3-4.5-6 (R.: Is 30,18d)
R.: Fericiţi sunt toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul!

1 Lăudaţi-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!
2 Domnul reclădeşte Ierusalimul,
îi adună pe cei alungaţi ai lui Israel. R.

3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi leagă rănile lor.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate. R.

5 Mare este Domnul nostru şi atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
6 Domnul îi sprijină pe cei sărmani
şi îi doboară la pământ pe nelegiuiţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 33,22
(Aleluia) Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este regele nostru: el ne va mântui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,35-10,1.6-8
În acel timp, Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 6 Şi le-a spus: „Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor”. 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: