Prea târziu te-am iubit…

I. Sfinţii Părinţi.

I.1. Cine sunt sfinţii părinţi?

I.2. Importanţa Sfinţilor Părinţi

I.3. Actualitatea Sfinţilor Părinţi

II. Sfântul Augustin

II. 1. Omul

II.2. Opera şi doctrina

III.3. Cartea Confesiuni

Este greu, dacă nu chiar imposibil, să vorbeşti în câteva pagini despre „o carte în care cititorul descoperă bogăţii neaşteptate la orice nouă lectură” (M. Dulaey, „Les Confessions”, în Connaissance des Peres de l’Eglise, nr. 55, septembrie 1994, 8). Carlo Cremona, în cartea sa Augustin de Hippona, vorbind despre opera Confesiuni susţine: „Este o carte care nu poate fi rezumată; una dintre cele mai citite cărţi din literatura clasică veche, cea mai citită carte din literatura creştină; conform statisticilor, un best-seller şi în zilele noastre” (C. Cremona, Augustin de Hiponna, Pauline, Bucureşti 2003, 173). Cea mai citită şi cea mai studiată dintre operele augustiniene, Confesiuni, nu este doar o operă autobiografică, ci este în acelaşi timp şi o operă filozofică, teologică, mistică şi de poezie (Cf. A.di Berardino, ed., Patrologia, vol. III, Marietti, Casale 1978, 326).

III.3.1.  Cartea Confesiuni „în cifre”

Redactarea cărţii a fost începută de sfântul Augustin după 4 aprilie 397, dată la care a murit sfântul Ambroziu, şi, după mai bine de 3 ani, după anul 400 a fost terminată.

Ca şi alcătuire putem spune că este structurată pe 13 cărţi, cu 278 de capitole. Primele nouă cărţi ne prezintă drumul străbătut de Augustin până la convertirea sa, lauda şi mulţumirea pe care Augustin le aduce lui Dumnezeu pentru viaţa sa trecută şi starea sa prezentă, moartea mamei sale, sfânta Monica; iar ultimele patru cărţi prezintă meditaţiile sale asupra lui Dumnezeu Creatorul şi asupra creaţiei (Cf. B. Ştef, Sfântul Augustin. Omul. Opera. Doctrina, Colecţia Sfinţi Părinţi şi Doctori ai Bisericii, 1994, 134).

Cel mai vechi manuscris, dintre cele 258 existente, este din secolul al VII-lea. Pe lângă acesta mai sunt 11 manuscrise din secolul al IX-lea, 8 din secolul al X-lea, 19 din secolul al XI-lea etc. Cele mai multe dintre aceste manuscrise sunt păstrate în marile Biblioteci din Europa; astfel, sunt 8 codice în Biblioteca din Bruxelles; 12 în biblioteca din Cantabrigia, 35 în biblioteca din Paris, 26 în biblioteca din Roma (Cf. G.I. Şerban, „Studiu introductiv”, în Augustin, Confesiuni, 44-47).

Vorbind despre această carte la nivel de cifre trebuie să menţionăm şi numărul bogat al citatelor din Sfânta Scriptură. Avem aproximativ 400 de citate scripturis-tice; mai exact, avem 230 din Vechiul Testament şi 160 din Noul Testament. Sunt cuprinse citate din 15 cărţi ale Vechiului Testament, şi din 20 ale Noului Testament. O mare predilecţie pare că a avut faţă de Cartea Psalmilor din care avem aproximativ 180 de citate. Alte cărţi ale Bibliei citate sunt: Evanghelia după sfântul Ioan de 32 de ori, Evanghelia după sfântul Matei de 24 de ori, Cartea Genezei de 22 de ori, Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani de 22 de ori etc. (Cf. G.I. Şerban, „Studiu introductiv”, în Augustin, Confesiuni, 48-49).