Prea târziu te-am iubit…

Îmi amintesc cum într-o zi, Doamne, te-ai apropiat de mine…

Fascinant… Irezistibil… Te-am strigat… Mi-ai răspuns… dar parcă atât de greu…

Abia acum aud strigătul tău, întrebarea ta puternică şi răsunătoare, fermă:

„Ce vrei să fac pentru tine? Orice!”…

Doamne, astăzi îţi răspund… Aş vrea…

Aş vrea… să plâng… Să plâng pentru multele mele păcate şi ale lumii întregi… Să plâng mult…

Să plâng pentru că mi-e frică să nu uit acest miracol al plânsului…

Să plâng pentru că mi-e teamă să nu mai am suficient timp să-mi plâng toate păcatele, multe şi grele…

Da, Doamne, doar atât, atât îţi cer, să plâng. E simplu, nu?! Poţi să faci asta pentru mine? Da, să plâng!

Să plâng, Doamne, pentru că nu am răspuns la iubire cu iubire, la fidelitate cu fidelitate, la dăruire totală cu dăruire totală…

Ah, Doamne, îmi amintesc de orbul care ţi-a cerut vederea… Eu vreau mai puţin: vreau lacrimile ochilor mei…

Sau poate vreau mai mult: lacrimile inimii mele… să-mi plângă inima de durere şi regret că nu am iubit mai mult.

Nu-i aşa, Doamne, că poţi să-mi asculţi ruga? Nu-i aşa că nu cer prea mult?… Te rog….

Fă să plâng înainte să uit… Să-i plâng pe cei dragi plecaţi şi pe cei dragi rămăşi… pe cei ce-mi cer să-i uit şi pe cei ce-i uit fără să-mi ceară…

Ştii, bine, Doamne, că trebuie să plâng şi pentru că tu ai venit în lume pentru ca omul să aibă viaţă şi să o aibă din plin, iar eu… eu o refuz…

Da, Domnul meu, să-mi plâng moartea pe care cine ştie dacă o va mai plânge cineva…

Când cineva plânge, ochii îi strălucesc… se vede clar dacă te uiţi la celălalt sau chiar şi în oglindă…

Şi ţie ţi-au strălucit ochii, Domnul meu şi ţie, Maica mea, Doamna mea… Da, şi ţie, draga mea dragă… Şi ce ochi dragi aveţi, dar ce plini de durere… Cu cât nesaţ i-am privit…. Îi vreau senini!!!

Acum, acum priviţi şi voi spre ochii mei ce strălucesc printre mărgele cristaline ale lacrimilor…

Cât rău, câte păcate, câte fărădelegi, cât neadevăr am de plâns şi deplâng….

Să plâng, să plâng în tăcerea inimii, dar să nu mă tem… Să te simt aproape susţinându-mă… Sprijinindu-mă …

Să nu te uit… Să nu uit pe nimeni şi nimic… Să nu uit să plâng pentru că atunci am pierdut totul… Totul!

Cine uită să plângă uită să ierte şi să se simtă iertat…

Da, atât mai vreau… timp să plâng, să-mi plâng păcatul şi greşeala…

Doamne, vreau să plâng!