Prea târziu te-am iubit…

„Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,18-20), le spunea Isus ucenicilor săi. Acest îndemn răsună şi astăzi şi aminteşte fiecărui creştin despre obligaţia pe care o are de a da mărturie despre Cristos şi despre Evanghelie.

Biserica în cadrul Conciliul al II-lea din Vatican, prin documentul Ad gentes – Decret privind activitatea misionară a Bisericii, şi-a reînnoit angajamentul şi invitaţia de a se face pe deplin şi realmente prezentă tuturor oamenilor şi tuturor popoarelor, pentru a-i duce, prin exemplul vieţii şi prin propovăduire, prin sacramente şi prin celelalte mijloace de har, la credinţă, la libertate şi la pacea lui Cristos (nr.5).

Această chemare de a vesti lumii Evanghelia presupune ca fiecare creştin să îndrăznească „să meargă pe acelaşi drum pe care a mers Cristos însuşi, şi anume drumul sărăciei, al ascultării, al slujirii şi al jertfirii de sine până la moarte” (nr. 5). E bine de ştiut că sunt mulţi cei care răspund chemării lui Cristos şi a Bisericii şi îndrăznesc să meargă pe acest drum. Astfel, în ţările de misiune lucrează 85.000 de preoţi, 28.000 de călugări, 450.000 de călugăriţe şi 1-650.000 de cateheţi. În 2009 au fost ucişi 37 de misionari (30 de preoţi, două măicuţe, doi seminarişti şi trei voluntari).

În luna octombrie Biserica se roagă în mod deosebit pentru misiuni şi misionari şi e bine să ne asociem şi noi cu rugăciunea noastră pentru ca toate neamurile să fie aduse cât mai curând la cunoaşterea adevărului (1Tim 2,4).