Toma de Aquino: contemplata aliis tradere!

Din nou, la rubrica Prea târziu!

Pentru că Prea târziu apuc să scriu câteva cuvinte despre o sărbătoare care-mi place. De fapt, despre un sărbătorit: sfântul Toma de Aquino, pe care Biserica ni-l readuce înaintea inimii şi a minţii în fiecare an, în 28 ianuarie. A fost un filozof şi un teolog desăvârşit, care merită toată preţuirea omului iubitor de înţelepciune, adevăr şi sfinţenie.

Detalii despre viaţa şi opera sa puteţi citi aici: Toma de Aquino pe www.en.wikipedia.org

Iată şi câteva cuvinte dintr-o predică pe care am ţinut-o în ziua comemorării sale.

 

„Cel mai învăţat dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre învăţaţi”

„Voi sunteţi lumina lumii, spune Domnul…
Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor
ca să vadă faptele voastre bune
şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri” (Mt 5,14.16).

După ce unii au încercat să-i facă pe oameni să-l uite pe Dumnezeu sau să nu mai creadă în el, spunând că Dumnezeu a murit, s-a văzut că efectul sperat nu s-a realizat… Oamenii au continuat să creadă. Ba unii s-au înverşunat şi mai mult şi au arătat cât de falsă şi ridicolă era această afirmaţie şi au început să promoveze cursuri, tratate, meditaţii despre cunoaşterea lui Dumnezeu!

Atunci, rivalii adevărului şi ai lui Dumnezeu, admiţând totuşi că Cineva există au spus: deşi există noi nu suntem datori a ne ocupa de el, pentru că el, Dumnezeu fiind, depăşeşte cu mult capacităţile noastre de cunoaştere, e mult deasupra puterilor noastre… Şi astfel s-a strecurat încet, încet această erezie a agnosticismului, care bântuie încă printre oameni: că Dumnezeu nu poate fi cunoscut, că e prea mare!

Împotriva acestei tendinţe, s-a ridicat în 1938, episcopul Anton Durcovici – pe atunci doar preot – ţinând în catedrala de la Bucureşti cursuri de religie pentru intelectuali spunând: „trebuie să ne dăm mai bine seama cât de necesară este tocmai în zilele noastre doctrina sfântului Toma de Aquino despre cunoaşterea lui Dumnezeu; doctrina sa ne fereşte atât de agnosticism ateu, cât şi de un misticism nebulos şi rătăcit. Sfântul Toma spulberă pentru totdeauna orice sofisme împotriva adevărului”.

Această cunoaştere este mult mai necesară astăzi, când pun stăpânire pe oameni agnosticismul, indiferentismul, relativismul şi altele la fel de nocive! Avem nevoie de cineva care să ne apropie de Dumnezeu, şi să simţim că deşi Dumnezeu este mare el ni se face cunoscut nouă celor mici: ne iubeşte şi ne lasă să-l cunoaştem prin ceea ce a făcut şi creat pentru noi, dar mai ales ne lasă să-l cunoaştem prin Fiul său.

Voind să ne apropiem de Dumnezeu, Biserica ne propune în această zi să ne însoţim de un om care a trăit în secolul al XIII-lea şi despre care biografii spun pe drept că a fost „cel mai învăţat dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre învăţaţi”. Deşi a trăit doar 49 de ani a reuşit să scrie mai mult decât unii dintre noi apucă să citească între-o viaţă de 80 de ani. Operele sale cuprind comentarii la Sfânta Scriptură, comentarii la scrierile lui Aristotel, lucrări sistematice dintre care cea mai cunoscută este cu siguranţă Summa Theologiae, plus predici şi rugăciuni.

Se spune despre el că a fost geniul cel mai echilibrat pe care omenirea l-a cunoscut vreodată… A trăit puţin însă a rămas exemplar prin felul lui de a fi, fiindcă a reuşit să îmbine calmul contemplaţiei cu febra acţiunii.

Putem spune că în el se regăseşte cu adevărat cuvântul lui Cristos: voi sunteţi sarea pământului, căci într-adevăr pline de gust sunt învăţăturile sale. Să ne amintim doar cu câtă înflăcărare ne rugăm deseori sau cântăm ceea ce el a compus:

Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns,
În această taină nouă nepătruns,
Şi plecând genunchii înaintea ta,
Recunosc ce-adâncă-i neputinţa mea…

Bunule Isuse, tainic Dumnezeu,
Împlineşte dorul sufletului meu:
Fă să cadă vălul de pe faţa mea
Fericit în ceruri să te pot vedea.

Sunt într-adevăr cântări şi rugăciuni ce au gustul bun al sării… ce înalţă sufletul şi-l poartă la Dumnezeu. Acesta a şi fost scopul vieţii sfântului Toma: să se apropie de Dumnezeu şi să-i ajute şi pe alţii. Şi i-a ajutat atât ca preot, cât şi ca profesor, la Paris şi la Napoli sau în orice alt loc unde trebuia să fie prezent şi unde cei din ordinul său dominican îi cereau să meargă.

Tot în el, cel numit şi „doctorul angelic” se regăsesc şi cuvintele lui Isus voi sunteţi lumina lumii: viaţa sa era lumină pentru cei din jurul său… Aşa a luminat viaţa sa încât cei din jurul său, văzându-l îl preamăreau pe Tatăl… Şi voia ca prin viaţa sa, Tatăl să fie preamărit, şi nu el, astfel încât a considerat toată munca sa un foc de paie, o nimica toată, deşi toată lumea ştia şi ştie că e o creaţie deosebită!

Ce a însemnat pentru el să fie lumina lumii? Să fie un sălaş al harurilor şi a virtuţilor; voia să trăiască o viaţă curată, sfântă şi de aceea se ruga mereu:

„O bunul meu Isus, ştiu bine că orice dar perfect depinde de puternica lucrare a providenţei tale şi că, fără tine, omul nu poate face nimic. Pentru aceasta te rog să mă aperi prin harul tău, să-mi aperi sufletul şi trupul. Şi dacă am primit în mine ceva ce mi-a pătat sufletul şi curăţia, tu care eşti domn peste toate puterile, şterge, ca să pot, cu inima imaculată, să înaintez în iubirea şi în slujirea ta”…

Aceasta trebuie să devină şi rugăciunea noastră…

Toţi avem nevoie să înaintăm cu inimă curată în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui…

Toţi avem nevoie să ne rugăm să fim lumină pentru cei din jurul nostru.

Când ne-am rugat ultima dată cerându-i Domnului să facă să fim sarea pământului sau lumina lumii? Când i-am cerut ca măcar pentru cel de lângă noi să fim lumină?

Meditând sfânta Scriptură, doctorul angelic a meditat cu siguranţă şi aceste cuvinte pe care le ascultăm şi noi în sfânta Evanghelie la Liturghia comemorării sale:

Deci cel care va călca una din cele mai mici dintre aceste porunci şi-i va învăţa pe oameni să facă la fel, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor; dar cel care le va împlini şi-i va învăţa şi pe alţii să le împlinească, va fi numit mare în împărăţia cerurilor.

El a păstrat poruncile şi i-a învăţat şi pe oameni să le păstreze! Privindu-i viaţa şi opera fiecare om, suntem învăţaţi cum să se apropie de Dumnezeu, de sacramente şi totodată cât de important este să cauţi adevărul şi să te apropii de oameni.

Prin rugăciunea sa el ne arată cum se apropia el de Dumnezeu şi de sfintele sacramente: „Atotputernice veşnice Dumnezeule, iată, mă apropii de sacramentul Fiului tău unul-născut: mă apropii ca un bolnav de medicul său, care îi redă viaţa; ca un păcătos de izvorul milostivirii, ca un orb de lumina splendorii veşnice, ca un sărac şi un nevoiaş de Domnul cerului şi al pământului”.

Această rugăciune ne este propusă tuturor ca pregătire pentru sfânta Liturghie, căci prin sfânta Jertfă noi toţi ne apropiem de salvatorul nostru.

Descoperind împreună cu învăţătorul Bisericii toate aceste căi de a lupta împotriva agnosticismului ateu, de a lupta pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, pentru a fi sarea pământului şi lumina lumii, nu ne mai rămâne decât asemenea sfântul Toma să împlinim şi noi deviza sa: contemplata aliis tradere: să ştii să oferi şi altora cele contemplate decât să le contempli singur. Ceea ce contemplăm în Biserică, în Euharistie, în Dumnezeu, să-i învăţăm şi pe alţii să descopere.

Sfinte Toma de Aquino, roagă-te pentru noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: