Prea târziu te-am iubit…

De fiecare dată când citesc relatări ale pătimirilor martirilor – istoria chinurilor îndurate pentru Cristos, simt nevoia să strig: asta da iubire!
Privesc acum la sfântul Ignaţiu din Antiohia, comemorat astăzi, şi văzând  disponibilitatea lui pentru martiriu nu pot decât să spun: asta da iubire faţă de Dumnezeu. Aş vrea să fiu şi eu însetat de Dumnezeu în acest fel. Pare atât de greu! Şi totuşi mulţi au reuşit.
Iată câteva rânduri dintr-o scrisoare a episcopului martir, prin care el cere să fie lăsat să fie măcinat de dinţii fiarelor pentru a deveni pâine curată a lui Cristos:

Sunt grâul lui Dumnezeu: voi fi măcinat de dinţii fiarelor
Scriu tuturor Bisericilor şi vestesc tuturor că voi muri de bunăvoie pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi împiedica. Vă implor, nu-mi arătaţi o bunăvoinţă nepotrivită. Lăsaţi să fiu hrană a fiarelor, prin care să-mi fie dat să ajung la Dumnezeu. Sunt grâul lui Dumnezeu şi voi fi măcinat de dinţii fiarelor pentru a deveni pâine curată a lui Cristos. Rugaţi-l pe Cristos pentru mine, pentru ca, prin lucrarea acestor fiare, eu să devin ostie pentru Domnul.
    Nu mi-ar folosi la nimic bucuriile din lume, nici împărăţiile de pe acest pământ. Pentru mine, este mai
bine să mor pentru Cristos Isus decât să stăpânesc până la marginile pământului. Eu îl caut pe acela care a murit pentru noi, îl vreau pe acela care pentru noi a înviat. Este aproape momentul naşterii mele. Fraţilor, aveţi milă de mine. Nu mă împiedicaţi să trăiesc, să nu voiţi ca eu să mor. Nu-l lăsaţi lumii şi seducţiilor materiei pe cel care vrea să fie al lui Dumnezeu. Lăsaţi ca eu să ajung la lumina curată; ajuns acolo, voi fi cu adevărat om. Lăsaţi ca eu să imit pătimirea Dumneze­ului meu. Dacă cineva îl are în sine, să înţeleagă ceea ce vreau eu şi să mă compătimească, gândindu-se la neliniştea care mă chinuieşte.
    Principele lumii acesteia vrea să mă ia cu sine şi să sufoce aspiraţia mea către Dumnezeu. Nimeni dintre voi să nu-l ajute; mai degrabă, fiţi de partea mea, adică de partea lui Dumnezeu. Nu fiţi dintre aceia care îl mărtu­risesc pe Dumnezeu şi încă mai iubesc lumea. Să nu găsească loc în voi sentimente mai puţin bune. Chiar dacă v-aş implora, atunci când voi fi printre voi, să nu mă ascultaţi: credeţi mai curând ceea ce vă scriu acum, când sunt în posesia deplină a vieţii mele. Vă scriu că doresc să mor. Orice dorinţă pământească a mea este răstignită şi nu mai este în mine nici o aspiraţie pentru realităţile materiale, ci în mine susură o apă vie şi-mi spune: „Vino la Tatăl!” Nu-mi mai găsesc plăcerea într-o hrană trecătoare, nici în plăcerile acestei lumi. Vreau pâinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Isus Cristos, din neamul lui David; vreau ca băutură sângele său, care este dragoste nepieritoare.
    Nu mai vreau să trăiesc viaţa de aici, de pe pământ. Dorinţa mea se va realiza dacă voi veţi vrea aceasta. Vă rog să vreţi aceasta, pentru a găsi şi voi bunăvoinţă. Vă cer aceasta cu puţine cuvinte: credeţi-mă. Isus Cristos vă va face să înţelegeţi că spun adevărul: el este gura adevărată prin care Tatăl a vorbit în adevăr. Cereţi pentru mine ca eu să pot ajunge la el. Nu vă scriu conform trupului, ci conform gândului lui Dumnezeu. Dacă voi suferi martiriul, aceasta va însemna că m-aţi iubit. Dacă voi fi repus în libertate, va fi semn că mă urâţi.

Din Scrisoarea către romani a sfântului Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Cap. 4, 1-2; 6, 1 – 8,3: Funk 1, 217-223)