Prea târziu te-am iubit…

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,10-17

În acel timp, ¹⁰ Isus se afla într-o sinagogă şi învăţa. Era într-o zi de sâmbătă. ¹¹ Acolo era o femeie stăpânită de diavol care de optsprezece ani o ţinea bolnavă. Avea spatele încovoiat şi nu putea nicidecum să şi-l îndrepte. ¹² Când a văzut-o, Isus a chemat-o la sine şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!” ¹³ Apoi şi-a pus mâinile asupra ei şi în acelaşi moment ea s-a îndreptat şi a început să-l preamărească pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar şeful sinagogii, cuprins de indignare, pentru că Isus a făcut această vindecare în zi de sâmbătă, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care se poate lucra; veniţi deci în aceste zile ca să vă vindecaţi şi nu în zi de sâmbătă!” ¹⁵ Domnul i-a replicat: „Făţarnicilor, oare în zi de sâmbătă nu-şi dezleagă fiecare boul sau măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat? ¹⁶ Dar această femeie, o fiică a lui Abraham, pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare eliberată de această legătură pentru că este zi de sâmbătă?” ¹⁷ La aceste cuvinte ale lui Isus toţi potrivnicii săi au rămas ruşinaţi, dar mulţimea se bucura din cauza tuturor lucrurilor minunate pe care el le săvârşea.

Cuvântul Domnului

Mi-ar plăcea să fiu şi eu la fel de prompt ca femeia din evanghelia acestei zile în a-l preamări pe Dumnezeu de fiecare dată când beneficiez de ajutorul său. Însă nu de puţine ori, nu doar că nu sunt prompt, dar uit cu desăvârşire, neglijez. Nerecunoştinţa este dovada unor mari carenţe în formarea umană şi spirituală.

Totodată evanghelia zilei ne aminteşte că nu ştim mereu să ne bucurăm de binele celuilalt. Nu de puţine ori suntem invidioşi când nu suntem noi destinatarul anumitor binefaceri umane sau divine… Să ne ajute Domnul să îndepărtăm din viaţa noastră invidia şi tristeţea când aproapelui îi merge (mai) bine.