Scrisoarea de mai jos reliefează doar o parte din înţelepciunea episcopului de Milano, sfântul Carol Borromeu (1538-1584), un slujitor fidel al Bisericii şi al Conciliului tridentin. Scrisă în urmă cu sute de ani, ea rămâne un îndemn şi o încurajare şi pentru oamenii timpului nostru.
Despre timpul Adventului
Iată, fiilor preaiubiţi, acest timp celebrat cu atâta fervoare şi, cum spune Duhul Sfânt, timpul potrivit, ziua mântuirii, a păcii şi a împăcării; timpul care, odinioară, a fost dorit cu atâta dor şi suspine de către patriarhii şi profeţii din vechime şi care, în cele din urmă, a fost văzut cu aşa de mare bucurie de către dreptul Simeon. Pentru că a fost întotdeauna celebrat de Biserică cu atâta fervoare, şi noi trebuie să-l petrecem cu evlavie, aducându-i veşnicului Părinte laude şi mulţumiri neîncetate pentru milostivirea arătată în acest mister, adică, prin venirea Fiului său unul-născut, pe care l-a trimis, dintr-o iubire nemărginită faţă de noi, păcătoşii, să ne elibereze de tirania şi de stăpânirea diavolului, să ne invite în cer, să ne arate adevărul însuşi, să ne îndrepte moravurile, să sădească în noi sămânţa virtuţilor, să ne umple cu comorile harului său şi, în sfârşit, să facă din noi fiii săi şi moştenitori ai vieţii veşnice.
Celebrând an de an acest mister, Biserica ne îndeamnă să nu uităm niciodată această iubire atât de mare ce ne-a fost arătată; în acelaşi timp, ne învaţă că venirea lui Cristos nu a fost doar în favoarea acelora care trăiau pe timpul Mântuitorului, ci că puterea ei ni se transmite şi nouă tuturor, dacă, prin sfânta credinţă şi sacramentele divine, vom vrea să primim harul pe care ni l-a adus şi să ne conformăm viaţa după acest har, în ascultare faţă de el.
Biserica mai vrea să ne facă să înţelegem că, aşa cum a venit odată în lume, întrupându-se, la fel, îndepărtând de la noi orice piedică, este gata să vină iarăşi, în orice ceas şi în orice clipă, să locuiască spiritual în sufletele noastre, cu haruri bogate.
De asemenea, ca o mamă evlavioasă şi grijulie pentru mântuirea noastră, Biserica ne instruieşte în acest timp, prin imnuri, cântări şi alte rituri inspirate de Duhul Sfânt, cum să primim cu suflet recunoscător o aşa de mare binefacere şi cum să ne îmbogăţim cu rodul ei; astfel, sufletul nostru va fi pregătit pentru venirea Domnului Cristos ca şi cum ar trebui să vină acum în lume; părinţii din Vechiul Testament, prin cuvinte şi exemple, ne-au învăţat să-i imităm în această aşteptare.
Din Scrisorile pastorale ale sfântului Carol Borromeu, episcop
(Acta Ecclesiae Mediolanensis, II, Lugduni 1683, 916-917)
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu