„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (Mc 1,17). 

Ecoul strigătelor lui Isus se izbesc încă de dimineaţă de pereţii urechilor mele: „Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15). Mi-aş dori să păşesc mai uşor pe urmele sale, să fiu ca apostolii din evanghelie: când Cristos trece şi spune „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (Mc 1,17) să merg imediat, să alerg, aşa cum ei au lăsat totul îndată şi l-au urmat.

Suflete al meu, pentru ce mai zăboveşti? Ridică-te! Te cheamă Domnul. Mergi. El te va face pescar de oameni, lumina lumii şi sarea pământului

Astăzi păşeşti uşor, Domnul meu, pe malul vieţii mele. Vezi ce fac? Vezi cu ce mă ocup? Îţi place? Eu tresar de bucuria prezenţei tale.
Îmi place să întâlnesc privirea ta pentru că nu mă mustră, ci ochii tăi sunt plini de blândeţe şi înţelegere.
Îmi place glasul tău pentru că nu mă alungă, ci vocea ta mă cheamă…şi-mi spui pe nume.
Îmi plac mâinile tale pentru că nu le ridici pentru a învinovăţi, ci degetele tale îmi fac semnul binecuvântării.
Îmi plac paşii tăi pentru că nu fug de mine, ci picioarele tale te poartă spre mine şi-mi întinzi mâna privindu-mă şi spunându-mi „Urmează-mă!”.