Mă încred în Dumnezeu şi nu mi-e teamă de nimic (Ps 55,5).
Lui Saul îi era teamă de David, că-l va detrona. Lui Ionatan îi era frică pentru David, că ar putea fi omorât. Lui David îi era teamă pentru viaţa sa şi nu voia să-l pună pe rege în faţa unei situaţii de a deveni criminal. Lui Isus îi era frică să nu fie strivit de mulţime (cf. Mc 3,9)… Fiecare are în sine o teamă, dar o învinge doar cel care ştie să aibă prieteni lângă el: Saul pe Ionatan care l-a sfătuit; David tot pe Ionatan care l-a prevenit şi i-a luat apărarea; Isus i-a avut pe ucenicii săi la care a apelat; şi toţi l-au avut ca prieten pe Dumnezeu. Şi s-au salvat.
Care sunt temerile noastre si la cine apelăm atunci când vrem ajutor? Cine ne salvează?
Doamne, când sunt invidios şi mânios ca Saul, plin de gânduri rele, trimite-mi un sfătuitor ca Ionatan. Când sunt în pericol ca David, trimite-mi pe cineva care să mă prevină. Când mă tem de mulţimea celor din jur, nu întotdeauna binevoitori şi prietenoşi, fă-mă să simt alături comunitatea celor apropiaţi, dragostea şi ajutorul lor. Şi te mai rog, Doamne, nu uita să mă faci şi pe mine un Ionatan pentru cei de lângă mine care au nevoie de ajutor, pentru cei care trec printr-un moment dificil.
Şi te mai rog ceva: nu lăsa să fiu cuprins nicicând de invidie. Fă să privesc la bunătăţile tale revărsate asupra mea şi nu voi avea niciodată motive să fiu invidios. Niciodată! Dacă ai fost bun cu mine, de ce să fiu trist când eşti bun şi cu ceilalţi? De ce să privesc cu ochi răi nemărginita ta bunătate?
Şi încă ceva: se frământă sufletul în mine că astăzi mulţimile nu se mai îmbulzesc spre tine. Mi-ar plăcea să văd tabernacole care abia să mai reziste mulţimilor ce s-ar îngrămădi… Să văd oameni nepotoliţi care întind mâna spre tine… Sau biserici neîncăpătoare… Sau să vin asemenea apostolului şi să-ţi spun „ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor ca să meargă prin sate şi să-şi cumpere de mâncare…” (Mt 14,15)… Dar de cele mai multe ori, nu mai e nimeni în biserică, nimeni în jurul tău… Singur pe altare, stai în aşteptare…
Rupe, Doamne, tăcerea ta răbdătoare şi strigă: „Veniţi la mine! Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi. Veniţi la mine”. Strigă şi vom veni şi nu ne vom mai teme de nimic.
Joi, 19 ianuarie 2012
Joi din saptamâna a 2-a de peste an
Ss. Marius si Marta, soti m.
LECTURA I
Tatăl meu, Saul, vrea să te omoare.Citire din cartea întâi a lui Samuel 18,6-9; 19,1-7
În zilele acelea, 6 pe când David se întorcea, după ce îl omorâse pe filisteanul Goliat, femeile din toate cetăţile din Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul cu cântece şi dansuri în sunetele timpanelor şi ale harpelor, scoţând strigăte de bucurie. 7 Femeile dansau strigând acest refren: „Saul a ucis o mie, iar David zece mii”. 8 Lui Saul i-a căzut rău acest lucru şi s-a mâniat foarte tare. El a spus: „Lui David îi dau zece mii, iar mie numai o mie; nu-i mai lipseşte decât să fie rege”. 9 Din ziua aceea Saul îl privea pe David cu invidie. 19,1 Saul a destăinuit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor săi gândul lui de a-l ucide pe David. Dar Ionatan, fiul lui Saul, ţinea foarte mult la David şi a mers să-l prevină: 2 „Tatăl meu Saul vrea să te omoare. Mâine dimineaţă fii atent şi, ca să fii mai sigur, ascunde-te. 3 Eu voi ieşi şi voi sta alături de tatăl meu pe câmp, nu departe de tine. Voi vorbi de tine tatălui meu; voi vedea ce va spune şi-ţi voi aduce la cunoştinţă”. 4 În faţa lui Saul, tatăl său, Ionatan l-a vorbit de bine pe David şi a continuat: „Regele meu să nu comită o crimă împotriva slujitorului său David, căci el n-a comis nici o crimă împotriva ta. 5 Dimpotrivă, el ţi-a făcut cel mai mare serviciu: şi-a pus viaţa în primejdie, l-a omorât pe Goliat filisteanul şi prin el, Domnul a dat o mare biruinţă întregului Israel; tu ai văzut şi te-ai bucurat de aceasta. Pentru ce să verşi sânge nevinovat, omorându-l fără motiv pe David?” 6 Saul l-a ascultat pe Ionatan şi a făcut acest jurământ: „Jur pe Domnul cel viu, că David nu va muri!” 7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a repetat tot ce i-a spus regele. Apoi l-a condus la Saul şi David şi-a reluat locul de mai înainte.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 55,2-3.9-10ab.10c-11.12-13 (R.: 5bc)
R.: Mă încred în Dumnezeu şi nu mi-e teamă de nimic.
2 Ai milă de mine, Dumnezeule, căci sunt hărţuit,
toată ziua duşmanii mă atacă şi mă chinuie.
3 Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei,
sunt mulţi cei care luptă împotriva mea. R.9 Tu care numeri paşii vieţii mele de om pribeag,
strânge-mi lacrimile ca într-un urcior
şi scrie-le în cartea ta.
10ab În ziua în care te voi chema,
vor da înapoi duşmanii mei. R.10c Eu ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
11 Eu laud cuvântul lui Dumnezeu,
preamăresc cuvântul Domnului. R.12 Mă încred în Dumnezeu şi nu mi-e teamă de nimic:
ce-mi pot face oamenii?
13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini făgăduinţele
pe care ţi le-am făcut,
îţi voi aduce jertfe de mulţumire. R.ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)EVANGHELIA
Cei stăpâniţi de diavoli strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”, însă Isus îi oprea cu desăvârşire să vorbească în public despre el.Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,7-12
În acel timp, 7 Isus, împreună cu ucenicii săi, s-a retras pe malul lacului; multă lume venită din Galileea l-a urmat; 8 de asemenea mulţi oameni din Iudeea, din Ierusalim, Idumeea, Transiordania şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului, care aflaseră tot ce făcea, au venit la el. 9 Isus le-a spus ucenicilor săi să ţină o barcă la îndemâna lui, ca să nu fie strivit de mulţime. 10 Căci el vindecase aşa de mulţi bolnavi, încât toţi cei care sufereau de vreo boală se îmbulzeau spre el, ca să-l atingă. 11 Iar cei stăpâniţi de diavoli, când îl vedeau, se aruncau la pământ în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Însă Isus îi oprea cu desăvârşire să vorbească în public despre el.Cuvântul Domnului
Lasă un comentariu