Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Suntem în ziua a doua de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
În Iaşi, rugăciunea de astăzi se va celebra în capela congregaţiei „Don Orione”, din Păcurari, la ora 17:00.
Cei care nu pot participa fizic, pot folosi textele de mai jos pentru a se uni în rugăciune cu credincioşii ce se vor aduna în numele Domnlui şi pentru a împlini visul său: ca toţi să fie una.

Pentru această zi avem ca moto:Transformaţi de aşteptarea răbdătoare a Domnului – Aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept. (Mt 3,15)

În această zi ne concentrăm asupra aşteptării răbdătoare a Domnului. Pentru a obţine schimbările trebuie să perseverăm şi să dăm dovezi de răbdare. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a realiza o transformare este şi un act de credinţă şi de încredere în promisiunile sale. Această aşteptare a Domnului este esenţială pentru toţi cei care se roagă pentru unitatea vizibilă a Bisericii în această săptămână. Toate activităţile ecumenice cer timp, atenţie reciprocă şi acţiune unită. Toţi suntem chemaţi să cooperăm cu lucrarea Duhului care îi uneşte pe creştini.

Iată şi textele pentru această zi:

LECTURA I

Potrivnica o întrista pe Ana pentru că nu avea copii.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,1-20

¹ În cetatea Rama, din munţii lui Efraim, era un om care se numea Elcana; el era fiul lui Ieroham, nepot al lui Elihu, strănepot al lui Tohu, iar acesta din urmă era fiul lui Zuf, un efraimit. ² El avea două soţii: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea. ³ În fiecare an, Elcana mergea la sanctuarul din Şilo ca să se închine Domnului, stăpânul universului, şi să-i aducă jertfă. La Şilo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. ⁴ În ziua în care aducea jertfă ca de obicei, Elcana dădea soţiei sale Penina şi tuturor fiilor şi fiicelor ei partea lor din jertfă, în schimb Anei îi dădea numai o parte; ⁵ totuşi el ţinea mai mult la Ana, deşi acesteia Dumnezeu nu-i dăduse copii. ⁶ Rivala ei o înţepa adeseori cu cuvinte jignitoare, ca să-i facă în ciudă, pentru că Domnul nu-i dăduse copii. ⁷ Şi aceasta se repeta an de an; ori de câte ori se ducea la casa Domnului, Penina o insulta, iar Ana plângea şi nu mânca. ⁸ Elcana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi? De ce nu mănânci? Şi de ce eşti necăjită? Oare nu sunt eu pentru tine mai mult decât zece fii?”. ⁹ După ce a luat parte la ospăţul legat de jertfă, Ana s-a ridicat şi s-a prezentat în faţa Domnului. Preotul Eli şedea pe scaunul său, la intrarea în sanctuar. ¹⁰ Ana, cu inima plină de amărăciune şi cu ochii în lacrimi, a început să se roage Domnului. ¹¹ Ea a făcut un legământ zicând: „Stăpâne al universului, dacă te vei uita cu bunăvoinţă la nefericirea slujitoarei tale, dacă îţi vei aminti de mine, dacă nu mă vei uita şi îmi vei da un fiu, atunci eu îl voi consacra Domnului pentru toată viaţa, iar foarfecele nu se va atinge de părul lui”. ¹² În timp ce ea continua să se roage astfel în faţa Domnului, Eli privea cu atenţie la buzele ei. ¹³ Ana se ruga în inima ei şi îşi mişca numai buzele, dar glasul nu i se auzea. De aceea Eli se gândea că este beată ¹⁴ şi i-a spus: „Până când vei mai sta aici beată? Du-te şi te culcă!” ¹⁵ Ana i-a răspuns: „Nu, domnul meu, sunt o femeie apăsată de suferinţă; nu am băut nici vin nici altă băutură ameţitoare, ci mi-am descărcat inima în faţa Domnului. ¹⁶ Să nu crezi că slujitoarea ta este o femeie dezmăţată; o mare durere şi amărăciune m-au făcut să mă rog atâta timp”. ¹⁷ Eli i-a răspuns: „Mergi în pace, Dumnezeul lui Israel îţi va da ceea ce l-ai rugat”. ¹⁸ Ana i-a spus: „Cuvintele tale sunt o mare mângâiere pentru slujitoarea ta”. Apoi s-a dus în drumul ei, a început să mănânce şi faţa ei nu mai era cea de mai înainte. ¹⁹ A doua zi Elcana şi ai săi s-au sculat dis-de-dimineaţă; după ce s-au închinat încă o dată în faţa Domnului, s-au întors acasă la Rama. Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa, şi Domnul şi-a amintit de ea. ²⁰ Când i s-a împlinit timpul, Ana a născut un fiu. Ea i-a pus numele Samuel adică „Dumnezeu ascultă”, căci zicea: „L-am cerut dela Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 40,2-3.4-5.13-14 (R.: 5b)

R.: Vindecă-mă, Doamne, căci am păcătuit împotriva ta!

² Fericit este acela care se îngrijeşte de cel sărac,
căci Domnul îl salvează în ziua nenorocirii.
³ Domnul îl păzeşte şi îl ţine în viaţă,
îl face fericit pe pământ
şi nu-l lasă la bunul plac al vrăjmaşilor săi. R.

⁴ Domnul îl întăreşte pe patul de suferinţă,
îi alină toate durerile atunci când e bolnav.
⁵ Eu strig: „Doamne, ai milă de mine,
vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva ta”. R.

¹³ Tu m-ai păstrat nevătămat
şi m-ai aşezat pe veci înaintea ta.
¹⁴ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,
din veci în veci. Amin! Amin! R.

LECTURA A II-A

Prin credinţa lor au învins împărăţii. Dumnezeu a prevăzut pentru noi ceva mai bun.

Citire din Scrisoarea către Evrei 11,32-34

Fraţilor, ³² despre puterea credinţei, ce să vă mai spun? N-aş avea timp să vă povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David, Samuel şi profeţi. ³³ Prin credinţa lor, ei au învins împărăţii, au înfăptuit dreptatea, au obţinut ceea ce le-a promis Dumnezeu, au închis gura leilor, ³⁴ au biruit puterea focului, au scăpat de tăişul sabiei, şi-au recăpătat puterile după boală, au dovedit curaj în luptă, au pus pe fugă armatele străine.

Cuvântul Domnului

ALELUIA cf. Mc 9,6

(Aleluia) Cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a răsunat:
Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi. (Aleluia)

EVANGHELIA

Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 3,13-17

În acel timp, ¹³ Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan, ca să fie botezat de el. ¹⁴ Ioan însă căuta să-l oprească, zicându-i: „Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?” ¹⁵ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept”. Atunci Ioan i-a îngăduit. ¹⁶ Îndată ce Isus a fost botezat, în timp ce ieşea din apă, s-au deschis cerurile, şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind asupra lui. ¹⁷ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria”.

Cuvântul Domnului

Comentariu

Victoria este frecvent asociată cu triumful imediat. Fiecare savurează gustul succesului atunci când, după o probă dificilă, vine rândul felicitărilor, al recunoaşterii şi chiar al recompenselor. Într-un asemenea moment de bucurie, lumea realizează cu greu că, dintr-o perspectivă creştină, victoria este un proces de transformare pe termen lung. Acest concept al transformării spre victorie ne învaţă că ea se produce pentru că Dumnezeu o vrea şi nu noi înşine, ceea ce ne invită la încredere răbdătoare şi la o profundă speranţă în Dumnezeu.

Ana este un exemplu al acestei răbdări plină de încredere şi speranţă. După mulţi ani în care nu a putut să rămână însărcinată, ea i-a cerut lui Dumnezeu să aibă un copil, cu riscul ca lacrimile rugăciunilor sale să fie considerate stare de beţie de către preotul care era la intrarea în templu. Atunci când Eli a asigurat-o că Dumnezeu va asculta rugăciunea ei, ea pur şi simplu a crezut, a aşteptat şi a încetat să mai fie tristă. Ana a zămislit şi a născut un fiu pe care l-a numit Samuel. Marea victorie aici nu este a naţiunilor, nici a armelor, ci o apreciere reală a unei lupte interioare şi personale. În final, încrederea şi speranţa Anei nu sunt rezultatul numai al transformării ei personale, ci al transformării poporului său, pentru care Dumnezeul lui Israel a intervenit prin fiul ei Samuel.

Psalmistul devine ecou al aşteptării răbdătoare a Anei, în mijlocul altui tip de luptă. Şi el caută să fie eliberat dintr-o situaţie care rămâne încă necunoscută pentru noi, însă care este insinuată prin imaginile „prăpastiei nenorocirii, a noroiului şi mocirlei”. El aduce mulţumiri lui Dumnezeu, pentru că a schimbat ruşinea şi încurcătura sa, şi continuă să aibă încredere în iubirea sa nestrămutată.

Autorul Scrisorii către Evrei aminteşte de răbdarea persoanelor ca Abraham (6,15) şi a celorlalţi care au ieşit victorioşi prin credinţa şi încrederea în Dumnezeu. A înţelege că Dumnezeu intervine şi gestionează firele istoriei umane evită ispita de a dori triumful în termeni umani.

În Evanghelie, glasul din cer la botezul lui Isus proclamând „Asta este Fiul meu iubit” pare să garanteze succesul imediat al misiunii sale mesianice. În rezistenţa opusă diavolului, Isus, nu cade în ispita de a intra în împărăţia lui Dumnezeu fără amânare, ci cu răbdare revelează ceea ce înseamnă viaţa în Împărăţie prin intermediul propriei sale vieţi şi al slujirii sale care conduce la moartea sa pe cruce. Chiar dacă împărăţia lui Dumnezeu apare în formă decisivă la înviere, totuşi ea nu s-a realizat pe deplin. Victoria definitivă se va realiza la a doua venire a Domnului. Pentru aceasta aşteptăm cu speranţă răbdătoare şi încredere, implorând „Vino, Doamne Isuse”.

Dorinţa noastră de unitate vizibilă a Bisericii cere de asemenea aşteptare plină de răbdare şi încredere. Rugăciunea noastră pentru unitatea creştină este ca rugăciunea Anei şi a psalmistului. Munca noastră pentru unitatea creştinilor se aseamănă cu faptele relatate în Scrisoarea către Evrei. Aşteptarea noastră plină de răbdare, nu este din cauza neputinţei sau pasivităţii, ci se datorează încrederii profunde că unitatea Bisericii este un dar al lui Dumnezeu şi nu o cucerire a noastră. Această aşteptare răbdătoare, această rugăciune şi această încredere ne transformă şi ne pregăteşte pentru unitatea vizibilă a Bisericii, nu aşa cum o gândim noi, ci aşa cum o dă Dumnezeu.

Rugăciune

Dumnezeule fidel, cuvintele tale sunt adevărate în orice timp. Fă ca, asemenea lui Isus, să avem răbdare şi încredere în iubirea ta nestrămutată. Luminează-ne cu Duhul tău Sfânt ca să nu împiedicăm plinătatea dreptăţii tale prin judecăţile noastre pripite, ci să vedem mai mult înţelepciunea şi iubirea ta în toate lucrurile. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Întrebări pentru reflecţie

1. În ce situaţii din viaţa noastră trebuie să avem o încredere mai mare în promisiunile lui Dumnezeu?
2. Ce aspecte ale vieţii Bisericii sunt deosebit de expuse ispitei de a acţiona în mod precipitat?
3. În ce situaţii trebuie ca şi creştini să aşteptăm şi când trebuie să acţionăm împreună?

Domnul să ne ajute să ne unim în rugăciune şi să trăim chemarea noastră sfântă spre unitate după dorinţa şi strigarea sa: „Ca toţi să fie una” (In 17,21). Amin.

Texte preluate din broşura „Rugăciune pentru unitatea creştinilor  2012.
Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos (cf. 1Cor 15,51-58)”, 
publicată la Editura Presa Bună, 
în traducerea părintelui Mihai Pătraşcu 
şi coordonarea părintelui Iosif Dorcu.