Preoţie regească, preoţie ministerială
Toţi ucenicii lui Cristos, stăruind în rugăciune şi lăudându‑l împreună pe Dumnezeu (cf. Fap 2,42‑47), să se ofere pe ei înşişi drept jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu (cf. Rom 12,1), să dea mărturie despre Cristos pretutindeni, iar celor care le‑o cer, să le dea seamă de speranţa vieţii veşnice aflată în ei (cf. 1Pt 3,15).
Deşi diferenţa dintre preoţia comună a credincioşilor şi preoţia ministerială sau ierarhică este de esenţă şi nu numai în grad, acestea sunt totuşi rânduite una pentru alta, căci şi una şi alta participă în modul său specific la preoţia unică a lui Cristos.
Prin puterea sacră de care se bucură, preotul hirotonit formează şi conduce poporul sacerdotal, celebrează jertfa euharistică in persona Christi şi o oferă lui Dumnezeu în numele întregului popor; iar credincioşii, în puterea preoţiei lor regale, participă la Jertfa euharistică şi îşi exercită preoţia prin primirea sacramentelor, prin rugăciune şi mulţumire, prin mărturia unei vieţi sfinte, prin abnegaţie şi dragoste activă.
Conciliul Vatican II
Lumen gentium 10
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 117.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu