Gânduri pentru şi despre preoţie

Cristos este cel care păstoreşte

Păstorii cei buni sunt cu toţii în unitate, sunt una. În cei care păstoresc, Cristos e cel care păstoreşte. Prietenii mirelui nu fac să răsune glasul lor, ci se bucură atunci când aud glasul mirelui. Atunci când ei păstoresc, Cristos e cel care păstoreşte şi pentru aceasta poate să spună: „Eu păstoresc”, deoarece în ei este glasul lui şi caritatea lui.

Să mergem din nou la Petru. În momentul în care îi încredinţează oile sale, Cristos a voit să‑l întrupeze cu sine în aşa fel încât, încredinţându‑i lui oile, Domnul să rămână mereu capul, iar Petru să reprezinte trupul, adică Biserica, şi amândoi, asemenea mirelui şi miresei, să fie „doi într‑un singur trup”. În acest scop (…) ce‑l întreabă înainte de a i le încredinţa? „Petru, mă iubeşti?”. Iar Petru: „Da, te iubesc”. Şi din nou: „Petru, mă iubeşti?”. Iar Petru: „Da, te iubesc”. Şi pentru a treia oară: „Mă iubeşti tu?”. Şi Petru: „Da, te iubesc”. Îi confirmă iubirea pentru a întări unitatea.

În asemenea păstori unicul păstor e cel care păstoreşte, fiind cu toţii în unitate.

Sfântul Augustin
Citta nuova
Despre preoţie
Roma, 1993, pag. 161‑162
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 19.