Gânduri pentru şi despre preoţie

Păstorul şi mercenarul

Se poate cunoaşte cu exactitate dacă este vorba de un adevărat păstor sau de un mercenar mai ales într-o  ocazie dureroasă. De fapt, în timpurile liniştite, în păzirea turmei şi mercenarul se comportă aproape ca păstorul adevărat; însă atunci când vine lupul se vede cu ce suflet păzea fiecare turma.

Şi vine lupul asupra turmei atunci când vreun tiran îi asupreşte pe credincioşi şi pe cei umili. Cel care părea păstor, şi nu era, părăseşte oile şi fuge, pentru că se teme de propriul pericol şi nu presupune că poate să reziste în faţa nedreptăţii. Şi fuge nu numai schimbând locul, ci privând turma de sprijin. Fuge, pentru că vede nedreptatea şi tace; fuge, pentru că se ascunde în tăcere (…).

A se aduna împotrivă înseamnă a se opune cu glas liber oricărui puternic care acţionează rău. Să coborâm la război pentru casa lui Israel (…) şi să ridicăm un zid dacă îi ocrotim cu autoritatea dreptăţii pe credincioşii nevinovaţi împotriva nedreptăţii celor perverşi. Mercenarul nu face aşa, ci fuge atunci când vede lupul venind.

Sfântul Grigore cel Mare
Omilia II duminică după Paşte
La teologia dei padri/4, Roma, 1975, pag. 128
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 22.