Prea târziu te-am iubit…

O societate nouă

O autentică propunere de întâlnire cu Isus Cristos trebuie să se întemeieze pe fundamentul solid al Treimii‑iubire. (…)

Impulsul misionar este rodul necesar al vieţii pe care Treimea îl comunică discipolilor. (…)

Recunoaştem că există o profundă vocaţie la unitate în „inima” fiecărei fiinţe umane, pentru că toţi au aceeaşi origine şi acelaşi Tată şi pentru că toţi poartă în ei imaginea şi asemănarea cu acelaşi Dumnezeu, în comuniunea sa trinitară. (…)

O evanghelizare autentică implică asumarea deplină a radicalităţii iubirii creştine (…). În Dumnezeul Treime diversitatea persoanelor nu generează violenţă şi conflict, ci este însuşi izvorul iubirii şi al vieţii. (…) A evangheliza pornind de la iubirea care este dăruire deplină, ca soluţie a conflictului, trebuie să fie pivotul cultural „radical” al unei societăţi noi.

Conferinţa de la Aparecida (2007)
Document conclusiv
nr. 240, 347, 523, 543,
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 32.