Prea târziu te-am iubit…

Decalogul preotului

1. Este mai important cum trăiesc eu ca preot, decât ceea ce fac ca preot.
2. Este mai important ceea ce face Cristos prin intermediul meu, decât ceea ce fac eu.
3. Este mai important ca eu să trăiesc unitatea în preoţime, mai curând decât să mă arunc singur cu capul în jos în slujire.
4. Este mai importantă slujirea rugăciunii şi a Cuvântului, decât cea a meselor.
5. Este mai important a‑i urma spiritual pe colaboratori, decât a face eu singur cât mai multe activităţi posibile.
6. Este mai important a fi prezent în sectoare operative puţine dar centrale, cu o prezenţă care iradiază viaţă, decât a fi prezent peste tot în grabă şi pe jumătate.
7. Este mai important a acţiona în unitate cu colaboratorii, decât singur, oricât de capabil m‑aş considera; este mai importantă communio decât actio.
8. Este mai importantă, pentru că e mai rodnică, crucea, decât rezultatele adesea aparente, rod al capacităţilor şi eforturilor umane.
9. Este mai important a avea sufletul deschis spre tot (comunitate, dieceză, Biserica universală), decât să fie îndreptat spre interese particulare oricât de importante mi s‑ar părea.
10. Este mai important să fie mărturisită tuturor credinţa, decât a satisface toate pretenţiile uzuale.

Klaus Hemmerle – Wilhelm Breuning
Gens
Decalogul preotului
Gen’s 22 (1992), pag. 182
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 37-38.