Scrisoarea către evrei rezumă experienţa lui Isus Cristos pe pământ, declarând că avem acum un conducător care poate fi atins de slăbiciunile noastre (cf. Evr 4,15). Dumnezeu însuşi a văzut nevoia de a veni alături de noi, nu ne-a iubit doar de la distanţă. Cum putea să-şi manifeste pe deplin dragostea altfel decât prin mijlocirea trupului omenesc? Se spune că Isus „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evr 5,8). Un concept stupefiant: Fiul lui Dumnezeu, învăţând prin experienţele sale pe pământ. Înainte de a lua chip omenesc, Dumnezeu nu a avut nicio experienţă personală a durerii fizice sau a efectului de a sta cot la cot cu oameni aflaţi la nevoie. Dar Dumnezeu a trăit printre noi şi ne-a atins, iar timpul pe care l-a petrecut aici îi îngăduie să se identifice mai din plin cu durerea noastră.
Philip Yancey – Paul Brand, O făptură atât de minunată,
Peregrinul, Cluj-Napoca – 2009, 177.

Lasă un comentariu