Prea târziu te-am iubit…

Atunci când îndrăgeşti pe cineva te inundă o stare euforică greu de surprins în cuvinte. Nu te saturi să-l priveşti, să-l atingi, să-l asculţi. Orice mişcare de-a celui drag pare desprinsă dintr-un fragment magic, iar cuvintele sale, chiar şi cele mai simple, devin balsam mângâietor şi nu le mai uiţi. Ascultând evanghelia de astăzi mi-l pot imagina pe Isus fascinat de acest om aruncat la picioarele sale. Domnul e mereu fascinat de oamenii care caută mântuirea: „Învăţătorule, ce trebuie să fac să moştenesc viaţa veşnică?”. Cristos e fascinat de cel care poate spune: „Toate aceste porunci le-am păzit din tinereţe”. Astfel că evanghelistul a putut nota: „Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit”…

Am rămas un timp cu gândul aici. Am sărit apoi peste partea tristă (mai ales că nici eu nu ştiu la câte am renunţat sau aş renunţa! Serios: cine renunţă, mai ales dintre cei care au mult, mult…şi vor şi mai mult?! Nu ştiu! Ah, câte îndură Domnul din cauza avarismului, mândriei şi egoismului nostru! ) şi m-am dus cu gândul direct la afirmaţiile legate de mântuire: „Copiii mei, cât de greu se intră în împărăţia lui Dumnezeu”… Prea greu pentru noi cei lipiţi de pământ, de bunuri, de oameni etc. Însă ceea ce e greu pentru oameni, e altfel pentru Domnul, căci „pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă”, chiar şi mântuirea noastră, a celor mici şi păcătoşi, egoişti şi mândri, plini de păcate şi vicii.

Acest final optimist al evangheliei, despre atotputernicia lui Dumnezeu, ne dă curaj şi ne ajută să ne regăsim printre destinatarii primei lecturi de astăzi: „Pe Domnul, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând într-însul, voi tresăriţi de o bucurie nespusă şi strălucită, siguri fiind că veţi ajunge la scopul credinţei voastre, care este mântuirea sufletelor” (1Pt 1,8-9).

Am lăsat ieri timpul pascal şi am intrat în timpul de peste an, mergând spre scopul credinţei noastre, mântuirea sufletelor. Astăzi avem ocazia să ne aruncăm şi noi la picioarele Mântuitorului şi să-l întrebăm: „învăţătorule, ce-ar mai trebui să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Sunt convins că are şi pentru noi câteva indicaţii. Ce nu ştiu sigur şi mă frământă este dacă, privindu-mă, mă va îndrăgi. Ce nu ştiu este dacă voi reuşi să fac astăzi tot ce-mi propune Cristos.
Ce ştiu e că mă întreb şi astăzi: Cristos e fascinat de mine, de viaţa mea? Oare chiar caut mântuirea? Oare chiar păzesc legile Domnului?
Da, acum asta-mi frământă ziua: mă îndrăgeşte Domnul atunci când mă priveşte?
Tot ce putem face este să ne rugăm. Să-i cerem ca ascultându-i răspunsul să reuşim să-l punem în practică. Să ne rugăm pentru întreaga Biserică, pentru toată lumea, pentru prietenii noştri, pentru cei bolnavi. Să ne rugăm aşa cum am auzit la rugăciunea zilei de astăzi, chiar la începutul sfintei Liturghii: „Dăruieşte-ne, Doamne, ca Biserica ta să cunoască bucuria de a te sluji în linişte”.

Noi şi toţi cei dragi ai noştri să fim binecuvântaţi cu zi o liniştită, priviţi şi îndrăgiţi de Domnul!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, ¹⁷ pe când Isus era gata să plece la drum, a alergat la el un om, a căzut în genunchi înaintea lui şi l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică?”¹⁸ Isus i-a răspuns: „Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu!¹⁹ Cunoşti poruncile: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu dai mărturie falsă, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta!” ²⁰ El i-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste porunci le-am păzit din tinereţe”. ²¹ Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă!” ²² Dar la auzul acestor cuvinte, el s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. ²³ Isus s-a uitat împrejur şi a zis ucenicilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!” ²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele lui. Dar Isus a luat cuvântul din nou şi le-a zis: „Copiii mei, cât de greu se intră în împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu”. ²⁶ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Atunci cine se mai poate mântui?” ²⁷ Isus s-a uitat la ei şi le-a răspuns: „Lucrul acesta este cu neputinţă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu. Căci pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

Cuvântul Domnului