Prea târziu te-am iubit…

Pentru a te iubi nu am decât ziua de azi

Toţi sfinţii şi marii martori sunt de acord cu importanţa prezentului. Ei trăiesc uniţi cu Isus în fiecare moment al vieţii lor, conform propriului ideal întrupat în fiinţa lor. Pentru Ignaţiu de Loyola este Ad maiorem Dei gloriam, pentru Elisabeta a Sfintei Treimi In laudem gloriae, pentru Ioan Bosco Da mihi animas, pentru Maica Tereza este Miseri­cordia. Pentru Raul Follereau este Isus în cei leproşi, pentru Jean Vanier Isus în cei cu handicap mintal…

Întruchipând, în clipa prezentă, idealul lor, sfinţii trăiesc o viaţă care se realizează în esenţa sa. Scrie sfântul Paul al Crucii: „Norocos este sufletul care se odihneşte in sinu Dei, fără să se gândească la viitor, ci încearcă să trăiască moment cu moment în Dumnezeu, fără altă grijă decât să facă bine voinţa lui în orice eveniment”.

Iar Tereza de Lisieux afirmă: „Viaţa mea este un fulger, o oră care trece, este un moment care îmi scapă repede şi pleacă. Tu ştii asta, Dumnezeul meu, că pentru a te iubi pe pământ nu am altceva decât ziua de azi”.

Card. François‑Xavier Van Thuan
Citta Nuova
Testimoni della speranza
Roma, 2008¹⁰, pag. 75,
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 70.