Gânduri pentru şi despre preoţie

De ce să povestesc experienţa mea?

Cei buni se bucură când aud relele trecute ale celui care acum a fost eliberat de ele; se bucură nu pentru rele, ci pentru că au trecut şi nu mai există. (…)

Dar ce rod se aşteaptă de la această dorinţă de a cunoaşte istoria mea? Aspiră să se unească cu mulţumirea mea, după ce au auzit cât de mult mă apropie de Tine darul tău, şi să se roage pentru mine, după ce au auzit cât de mult mă încetineşte povara mea? Dacă este aşa, mă voi arăta lor.

Nu este mic rodul, Doamne Dumnezeul meu, când mulţi îţi mulţumesc pentru noi şi mulţi te roagă pentru noi. Fie ca sufletul lor fratern să iubească în mine ceea ce tu înveţi să iubim, să le fie deplorabil în mine ceea ce Tu înveţi să deplorăm. Sufletul lor fratern va putea face asta; nu tot aşa un suflet străin, al copiilor altuia, a cărui gură a spus vanitate, a cărui mână este mână păcătoasă.

Un suflet fratern, atunci când mă aprobă, se bucură pentru mine; în schimb atunci când mă dezaprobă, se întristează pentru mine, pentru că, în aprobare ca şi în dezaprobare, mă iubeşte mereu. Dacă este aşa, mă voi arăta lor.

Sfântul Augustin
Confesiunile
Cartea X, 4.5,
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 79.