Sfinţenia în propria condiţie
Laicii consideră că sfinţenia constă în rugăciuni fervente, în a face predici sau în a se retrage din lume: ei se inspiră din figurile de preoţi sau de călugări din timpurile trecute. Preoţii şi călugării concep sfinţenia în termeni de activitate socială sau politică: ar vrea să concureze cu laicii. Iată‑ne prăbuşiţi în împărăţia haosului!
Lumea nu se reînnoieşte atunci când persoanele concep sfinţenia ca pe ceva diferit de îndeplinirea datoriilor propriei stări.
Muncitorul se va sfinţi la locul de muncă, soldatul va deveni sfânt în armată; pacientul se va sfinţi în spital, studentul prin studiu, agricultorul în fermă, preotul prin slujirea sa, funcţionarul în biroul său. Fiecare pas în plus pe calea sfinţeniei este un pas în sacrificiul împlinirii propriei datorii.
Card. François‑Xavier Van Thuan
Cittŕ Nuova
Spera in Dio!
Roma, 2008, pag. 25,
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 94.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu