Prea târziu te-am iubit…

Nu cred că sunt singurul care atunci când îi sună ceasul dimineaţa, pentru trezire, începe să se gândească la planurile pentru ziua ce mijeşte. Câte sunt de făcut, de cumpărat, poate de scris, poate de rezolvat etc. Deşi abia începe, ziua mi se pare prea scurtă la gândul că voi avea o mulţime de treabă. Ar mai trebui adăugate măcar câteva ore unei astfel de creaţii de doar 24 de ore. Oare de ce o fi făcut Dumnezeu ziua doar din 24 de ore dintre care o parte le dormim, o parte mâncăm… când să mai muncim?

Când se citeşte fragmentul evanghelic de astăzi, cel cu două surori care i-au oferit găzduire lui Isus – contemplativa Maria şi activista Marta, primul gând evlavios care îţi vine în minte e refacerea agendei (cel puţin) pentru ziua respectivă. Când îl auzi pe Isus că te mustră: „Pentru multe te zbaţi şi te frămânţi. Un singur lucru este necesar… Alege şi tu partea bună care nu ţi se va lua”, îţi apare necesar, urgent, să alergi şi să scoţi 2-3 activităţi din calendar şi să pui în locul lor rugăciunea. Îţi vine să ieşi chiar atunci din biserică, să mergi acasă şi imediat să operezi modificările. Dar… nu e aşa uşor. Zelul care ne înflăcărează imediat, de cele mai multe ori, tot imediat se stinge.

Când ne uităm pe planificările făcute vedem înşiruirea de activităţi în care ne-am prins sau am fost prinşi. Avem de mers la cumpărături, avem de dat telefoane pentru a felicita, avem de ajuns la film, teatru sau spectacol muzical, avem de participat la vreun simpozion sau aniversare. Unii au trecut în agendă şi timpul dedicat sportului sau somnului de peste zi. Însă dacă mă uit cu atenţie nu văd scris nicăieri (sau prea rar!) moment de rugăciune. Da, dar…rugăciunea?! Câte rubrici din agenda noastră (fie ea şi o agendă imaginară!) au această indicaţie: moment de rugăciune?? Mă uit la mine şi văd că puţine sau deloc. Rugăciunea, deh, vine de la sine. Intră acolo unde mai încape. Ea se strecoară printre activităţi. Ne agăţăm de ea atunci când nu mai avem pe cine să ne sprijinim. Când vedem că în zadar ne agităm dacă nu e Domnul cel care binecuvântează munca. Mă rog când am nevoie de Dumnezeu, nu când Dumnezeu are nevoie de mine. Îmi amintesc acel gând puternic al psalmistului:

Dacă Domnul n-ar zidi casa,
în zadar ar trudi cei care o zidesc.
Dacă Domul n-ar păzi cetatea,
în zadar ar veghea cel care o păzeşte.
În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă
şi vă culcaţi târziu
mâncându-vă pâinea în oboseală,
pe când Domnul o dă
preaiubitului său în timpul somnului (Ps 127,1-2).

Acesta este adevărul: unii aleargă şi se frământă şi nu reuşesc nimic toată ziua. Alţii umblă calmi, sub binecuvântarea Domnului, şi simt prosperitatea. Mare adevăr în strigătul Domnului: „pentru multe ne zbatem şi ne frământăm”. Da, pentru prea multe, în condiţiile în care un singur lucru este necesar: grija pentru viaţa veşnică. Cei care se îngrijesc de cele ale Domnului, cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu (ca Maria), se bucură şi de rodnicia muncii lor (ca Marta).

Astăzi doar rugăciunea contează. Astăzi nu voi uita că trebuie să mă rog ca şi cum totul ar depinde de Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, trebuie să muncesc ca şi cum totul ar depinde de mine. 

Marţi, 9 octombrie 2012 

Marti din saptamâna a 27-a de peste an
Ss. Dionisie, ep. si îns., m. *; Ioan Leonardi, pr. *

LECTURA I
Dumnezeu l-a descoperit pe Fiul său, ca să-l vestesc popoarelor păgâne.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 1,13-24
Fraţilor, ¹³ voi aţi auzit, fără îndoială, care a fost purtarea mea de altădată, în iudaism: cum prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea. ¹⁴ Eu îi întreceam în zel pentru iudaism pe cei mai mulţi de o vârstă cu mine, din neamul meu şi eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile părinţilor mei. ¹⁵ Dar Dumnezeu mă alesese din sânul mamei mele, mă chemase prin harul său şi, ¹⁶ într-o bună zi, el a găsit de cuviinţă să mi-l descopere pe Fiul său, pentru ca eu să-l vestesc popoarelor păgâne. Imediat, fără a cere sfatul cuiva, ¹⁷ şi chiar fără a urca la Ierusalim, ca să-i întâlnesc pe cei care erau apostoli înainte de mine, am plecat în Arabia, iar de acolo m-am întors la Damasc. ¹⁸ După trei ani am urcat la Ierusalim, ca să fac cunoştinţă cu Petru şi am rămas împreună cu el cincisprezece zile. ¹⁹ Dintre apostoli n-am văzut pe nimeni altul, afară de Iacob, ruda Domnului. ²⁰ În cele ce vă scriu, vă mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, că nu mint. ²¹Apoi m-am dus în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. ²² Dar pentru Bisericile lui Cristos care sunt în Iudeea faţa mea nu era cunoscută încă. ²³ Ele auziseră doar spunându-se că cel care odinioară ne prigonea predică astăzi credinţa pe care altădată căuta s-o nimicească. ²⁴ Şi îl preamăreau pe Dumnezeu pentru mine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1-3.13-14ab.14c-15 (R.: 24b)
R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea veşniciei!
¹ Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
² ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
³ fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

¹³ Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
^14ab Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile! R.

^14c Ce bine vede sufletul meu aceasta!
¹⁵ Când eram plămădit în taină,
oasele mele nu erau ascunse pentru tine. R.

ALELUIA Lc 11,28
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
şi-l împlinesc, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria şi-a ales partea cea mai bună.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, ³⁸ Isus a intrat într-un sat. O femeie, cu numele de Marta, l-a primit în casa ei. ³⁹ Ea avea o soră, numită Maria, care, aşezată la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul. ⁴⁰ Marta în schimb era ocupată până peste cap cu o mulţime de treburi. De aceea s-a dus şi i-a spus lui Isus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” ⁴¹ Dar Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, pentru multe te zbaţi şi te frămânţi. ⁴² Însă un singur lucru este necesar. Maria şi-a ales partea cea mai bună, care nu i se va lua”.

Cuvântul Domnului