Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)
În timpul plimbării făcute pe Copou m-am apucat de fotografiat tot ce-mi ieşea atrăgător în cale.
Mi-a rămas pe suflet această biserică, „Sfântul Nicolae”, pe care am fotografiat-o împreună cu o cruce ce trona pe gardul de la intrare.
O bijuterie de imagine căreia i-am adăugat un rubin de text: rugăciunea inimii!
Poate că într-o zi am să mă apuc să vizitez toate bisericile din Iaşi. Ar fi o provocare.
Marturisesc ca, eu personal cred, ca aceasta rugaciune face mai mult decat zece rugaciuni la un loc, daca este spusa cu inima, in umilinta si cainta deplina. Pentru mine aceasta rugaciune este inceputul convertirii si nu numai, ma rog ori de cate ori am ocazia si simt ca atunci cand o spun ma aduce tot mai aproape de Dumnezeu! Defat asta este si rolul rugaciunii, sa ne apropie de Dumnezeu.”Doamne, Isuse Cristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Sa ne rugam neincetat, spune Domnul! Spor in ruga!
ApreciazăApreciază
Să fie o rugăciune cât mai rodnică în inimile noastre, mai ales în acest an al credinţei!
ApreciazăApreciază
Rugaciune de dimineata, in care ii raspundem lui Dumnezeu la salutul sau « Buna dimineata », – cand vedem lumina, simtim aerul si racoarea – , ii este placuta lui Dumnezeu.
Mi-am amintit o istorioara, cand doi prieteni care calareau pe cai s-au intalnit la sfarsitul zilei si unul dintre ei a povesteste celuilalt ca, era sa cada de pe cal, si atunci in acel moment de criza s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, si a scapat de pericolul de a intra sub copitele calului. Celalalt prieten ii destainueste si el ca a facut o rugaciune lui Dumnezu dimineata, inainte de a pleca, si nici nu a cazut de pe cal.
Rugaciunea este o cale de a comunica cu Dumnezeu, si ii este placuta Domnului.
ApreciazăApreciază
Rugăciunea rămâne felul nostru de a dialoga cu Dumnezeu! Rugăciunea este şi o unitate de măsură pentru a ne verifica relaţia cu Dumnezeu şi concretizarea credinţei noastre. Domnul să ne ajute să stăm cât mai mult la „taclale” cu el, să-i mai povestim de-ale noastre, aşa cum facem cu prietenii noştri dragi.
ApreciazăApreciază
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu