Oglinda sufletului meu

Devine din ce în ce mai greu să ne explicăm şi să înţelegem cum de oamenii trecutului îndepărtat erau fascinaţi de expresii de genul: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul” sau „Arta e lungă, viaţa e scurtă” sau „Gândesc, deci exist!” ori alte citate devenite celebre. Astăzi par lipsite de conţinut. Mulţi privesc aceste adevăruri şi le simt fără viaţă, seci şi reci. Ce să mai spunem de cuvintele Scripturii?! Cum să faci ca omul să înţeleagă şi să trăiască legea iubirii dată de Cristos: „Să vă iubiţi unul pe altul aşa cum eu v-am iubit pe voi!” sau „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”? Astăzi adevărul, arta, cugetarea, iubirea sunt pietre la fel de preţioase, dar mult mai rare. Astăzi s-a dezvoltat, halucinant de dens şi rapid, altă cultură: „E senzaţional, deci există şi mă interesează”. Oameni ai senzaţionalului trecem cu nepăsare (unde ne-păsare se poate citi şi ne-simţire) printre minunile nesesizabile privirii. Inima şi ochii noştri au ajuns să vibreze numai la informaţiile pe care le transmit simţurile. În jurul nostru roiesc adevărate miracole ale creaţiei şi ale vieţii, dar dacă pe ele nu scrie „senzaţional” nu ne ating. Pe stradă, la radio, la televizor, pe internet mii de oferte au cuvântul „senzaţional”. Altfel nu se caută. Este trist să simţi cum lucruri de nimic sunt ridicate la rangul de virtute; ceea ce cândva era imoral şi trezea repulsie devine astăzi stil de viaţă; ceea ce înainte inspira teamă şi era ţinut la distanţă a devenit senzaţie, senzaţional, curiozitate malefică.

Deschid o paranteză şi aş vrea să spun că pentru mine senzaţional este următorul „nimic” petrecut cu ceva vreme în urmă: m-am chinuit jumătate de oră să şterg din grila de programe a televizorului un post de televiziune care punea alături de orice nimic cuvântul senzaţional. Indiferent despre ce se vorbea era un subiect senzaţional. S-a ajuns la un fel de sinonimie între cuvântul senzaţional şi prezentatorul unor emisiuni ale postului respectiv. Am şters acel program şi acum nu prea mai sunt la curent cu ce este „senzaţional” prin ţară sau prin lume, dar au alţii grijă să mă informeze, măcar din când în când. În schimb acum am mai mult timp pentru lucrurile esenţiale. Paranteză închisă.

Mi-ar plăcea să iniţiez o revoluţie prin care să se treacă de la senzaţional la esenţial. Să dăm la o parte din viaţa noastră tot molozul cu care mass-media ne umplu viaţa. Să ne scuture cineva şi să ne oprească din această vânare a senzaţionalului. Cine ne va trezi din visarea senzaţionalului la realitatea esenţialului?

Dacă aş avea puterea să fac ceva senzaţional cu siguranţă lucrurile ar fi mult mai simple. Sunt convins că aş reuşi mult mai uşor să apropii oamenii de esenţial dacă aş face, de exemplu, o minune. Mi-ar plăcea – şi cred că mi-ar şi folosi – să ştiu să merg pe apă. Să pot să păşesc peste valurile agitate ale mării sau peste întinderea liniştită a lacului. Asta chiar ar fi senzaţional.

De fapt, la aceste lucruri m-am gândit în toată plimbarea cu barca pe lacul Genezaret. Ce bine mi-ar prinde să pot face o minune! Eram pe locul în care Isus a mers pe apă. Asta chiar e senzaţional. Asta este o ştire cu care să uimeşti lumea, să faci audienţă maximă. Dar asta, mersul lui Isus pe apă, a fost atunci, demult. Şi cu toată trecerea istovitoare a timpului, locul acela şi evenimentele petrecute acolo îţi dau fiori.

Iată cum a fost:

22 Isus îi zorea pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s‑a urcat pe munte, singur, ca să se roage. Când s‑a înserat era acolo singur.

24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii (un „stadion”= 185 de metri), zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s‑au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le‑a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”

28 Atunci Petru i‑a răspuns: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă”. 29 El i‑a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar văzând vântul puternic, s‑a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează‑mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l‑a apucat şi i‑a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te‑ai îndoit?” 32 Când s‑a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă i s‑au închinat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Purificaţi de apa Iordanului, fericiţi de atingerea locului care a făcut cerurile să se deschidă, am plecat spre o altă apă, o Mare.
Ce cuvânt să folosesc pentru a surprinde întocmai senzaţia care mă încerca la vederea mării?! Greu de găsit. Eram copleşit! Îmi venea să mă apropii, să îngenunchez şi să sărut unduirea liniştită a apei ce lovea ţărmul. Eram atât de fascinat de acel loc încât aveam impresia că valurile păstrează urma paşilor săi. Marea era atât de liniştită. Era semnul clar că Isus trecuse pe acolo.

Toţi pelerinii ne-am îndreptat spre o barcă ce urma să ne plimbe pe mare. Imediat şi-a făcut loc spiritul mercantil al proprietarilor. Până se ne îmbarcăm noi au găsit drapelul ţării noastre şi varianta audio a imnului care de ceva vreme ne tot îndeamnă la trezire: Deşteaptă-te române! Chiar ştiau şi câte un cuvânt în limba română sau ceva despre cultura şi tradiţiile noastre, mai ales cele culinare. Barca s-a îndepărtat de ţărm în timp ce noi arboram drapelul şi intonam imnul. Au fost cântece, dansuri, fotografii… Totul era de vis. Dar cea mai pătrunzătoare a fost liniştea. Pentru câteva minute nu s-a auzit decât înaintarea bărcii. Sunetul valurilor care se izbeau de lemnul ce ne purta în larg ne trezea furnicături. Păşeam pe urmele lui. Îţi venea să te dai jos din barcă şi să încerci şi tu să mergi pe apă. Erai convins că nu avea ce să ţi se întâmple rău. El te-ar fi prins de mână şi te-ar fi salvat. El, Domnul, era încă acolo şi simţeai cum îţi spune: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”. N-am coborât din barcă, dar acum regret că nici măcar nu am îngenunchiat şi să fi strigat cu glas puternic, privind marea sau cerul: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”.

Lacul acesta sau marea aceasta (numele acestui loc e foarte bogat: Marea Galileii, Marea Tiberiadei, Lacul Tiberiadei, Lacul Genezaret) nu are dimensiuni impresionante. Are doar 21 de km lungime şi 12 km lăţime. Este situat la 212 metri sub nivelul mării iar adâncimea lui nu depăşeşte 50 de metri. Cu toate acestea este sursa cea mai importantă de apă şi de venit pentru mulţi locuitori, pescari în zilele noastre ca şi pescarii din timpul lui Isus despre care ştim din evanghelii.

Impresionantă este forţa acestei ape. Prezenţa ei face totul verde. Dă culoare şi viaţă. Dar la fel de uimitoare este şi clipa când, pe neprevăzute, se nasc valuri enorme. Unii spun că valurile acestui lac, aparent blând, depăşesc 8-9 metri. Acum înţeleg altfel evanghlia şi forţa lui Cristos când a domolit furtuna.

Toţi cei din barcă suntem în meditaţii, fiecare îşi caută intensitatea simţirii. Uneori fug din mine şi privind chipul celor cu care sunt în pelerinaj mă întreb: oare la ce se gândesc? Oare ei ce-i cer acum în rugăciune lui Isus? Despre ce vorbesc cu el acum, aici, pe acest loc?

Acum mi se părea momentul cel mai potrivit să-l invoc în rugăciune pe cel care potolise cu puterea cuvântului său vântul şi marea. Aveam nevoie de el ca să potolească furtunile care se iscau în sufletul meu. Doar un cuvânt să spună şi totul devenea liniştit, calm. Da, sufletul nostru este exact ca acest lac: pare mic, dar e imens, greu de pătruns în profunzimea lui; şi sufletul pare liniştit, dar deodată te trezeşti izbit de valuri greu de stăpânit, adevărate furtuni ce-ţi tulbură somnul şi pacea; uneori şi sufletul pare nesemnificativ şi este neglijat, dar apare ca un semn vizibil pe chipul nostru că dacă el nu este viu, nimic nu are viaţă în noi, nimic nu mai are culoare. Aşa cum pe această mare a păşit doar Creatorul ei, iubitorul naturii, cel care ştie să atingă cu tandreţe, la fel şi sufletul nostru se lasă atins doar de cei iubitori, de ceea ce este frumos. Doar cu cei buni ne simţim în linişte şi siguranţă. Da, marea aceasta mi se pare oglinda sufletului nostru, a sufletului meu!

Pe acest lac totul este de vis.

Aici, Doamne, ai potolit furtuni: nu mai îngădui să neglijez furtunile sufletului meu. Nu este corect să fim îngroziţi de ravagiile pe care le face o furtună sau un uragan prin oraşele pe unde trece şi să stăm nepăsători când sufletul nostru este avariat.

Aici, pe această mare, i-ai fascinat pe ucenici prin puterea şi cunoştinţele tale când ai realizat pescuirea minunată. Ajută-ne şi pe noi să ascultăm de îndemnurile tale, să mergem pe drumurile pe care ni le arăţi tu şi mai ales să nu ne lăsăm descurajaţi de nereuşitele vieţii: dacă porunceşti tu, fă să aruncăm din nou năvodul căci ştim că vei face şi pentru noi minuni.

Aici ai privit spre oameni, spre cei care aveau să devină ucenicii tăi, le-ai văzut sufletul şi i-ai chemat: „veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. Priveşte şi în sufletul nostru şi alungă orice legătură a păcatului sau a împotrivirii la harul tău. Fă şi din noi pescari de oameni, ucenici ai tăi, credincioşi dispuşi să te urmeze până la capăt.

Doamne, pe acest lac mă învăluie o stare de rugăciune şi linişte. Aş vrea să păstrez pentru totdeauna curajul pe care simt că-l primesc aici. Acum sunt convins că pot merge pe ape, că pot linişti furtuni, că pot realiza pescuiri minunate, că pot fascina mulţimi… toate pentru tine şi de dragul tău. Da, aş face ceva senzaţional numai să se împlinească dorinţa ta: „Când voi fi înălţat de la pământ îi voi atrage pe toţi la mine”! Vreau să se adune toţi la tine şi să faci să răsune din inimile noastre, la unison, cuvintele ucenicilor: „Doamne, cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu”.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: