Prea târziu te-am iubit…

În mijloacele de comunicare socială răsună des acest mesaj: „Pentru sănătatea dumneavoastră consumaţi, faceţi, evitaţi etc.”. În aceste zile, în Vatican, acest îndemn a prins o altă formă: „Pentru sănătatea dumneavoastră şi a celor încredinţaţi vouă slujiţi asemenea lui Cristos, oferiţi din timpul vostru asemenea marilor sfinţi, evanghelizaţi şi formaţi conştiinţe şi inimi atât de necesare timpului nostru”. Pasiunea pentru om şi pentru sănătatea sa trupească şi sufletească a adunat aproximativ 300 de persoane din întreaga lume: cardinali şi episcopi, preoţi şi persoane consacrate, oameni politici şi cadre medicale, toţi implicaţi, într-o formă sau alta, în pastoraţia sanitară. Din dieceza de Iaşi, cu binecuvântarea Preasfinţitului, am participat împreună cu părintele Răzvan Mătăşel, doamna Gema Băcăoanu şi doamna Eugenia Dămătăr.

Prezenţa noastră în Vatican a fost un răspuns la invitaţia Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sanitară, care a organizat cea de-a XXVII-a Conferinţă Internaţională pentru cei implicaţia în îngrijirea celor suferinzi: „Spitalul loc de evanghelizare: misiune umană şi spirituală”. Pentru 3 zile, 15-17 noiembrie 2012, am fost martori ai interesului şi dragostei Bisericii faţă de cei care trec prin „templul durerii”.

Deschiderea acestui eveniment a avut loc joi, 15 noiembrie, la ora 7:30, când cei prezenţi am participat la sfânta Liturghie celebrată în bazilica „Sfântul Petru” de Eminenţa Sa cardinalul Tarcisio Bertone, Secretarul de Stat al Sfântului Scaun. Apoi lucrările s-au transferat în Noua Aulă Sinodală din Vatican. La ora 9:00, am primit salutările şi urările de bun venit adresate de preşedintele Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari, mons. Zygmunt Zimowski. Un salut din partea statului Italian ne-a fost transmis prin Ministrul Sănătăţii, dl. Renato Balduzzi, unul dintre conferenţiarii acestor zile.

Încă de la început s-a subliniat rădăcina acestor conferinţe. În primul rând ele au avut la bază îndemnul lui Cristos adresat apostolilor şi întregii Bisericii: „Mergeţi, predicaţi şi vindecaţi” (cf. Mt 10,6-8). Apoi ele se încadrează în Anul Credinţei şi în misiunea Bisericii angajată în noua evanghelizare: grija faţă de cei în suferinţă este o mărturie de credinţă, dar şi o rodnică metodă de evanghelizare. Mai mult, cei bolnavi, care unesc suferinţa lor cu pătimirea lui Cristos, fac din patul durerii lor un loc sacru, un altar de pe care se predică neîncetat Evanghelia.

Prima sesiune a lucrărilor a fost dedicată istoriei şi misiunii pastoraţiei sanitare. Cei 25 de conferenţiari din prima zi au subliniat rolul spitalului ca dar făcut de creştinătate omenirii. S-a amintit necesitatea ca pastoraţia sanitară să contribuie la împlinirea dorinţei creştinismului bimilenar de a păstra şi apoi de a reface unitatea omului, trup şi suflet. S-a prezentat situaţia spitalelor şi a pastoraţiei sanitare în toate colţurile lumii, subliniindu-se faptul că „spitalul şi patul celui bolnav sunt locuri sacre. Cine se apropie de ele, trebuie să înţeleagă că se apropie de Cristos în suferinţă… Spitalul e locul sacru unde cel bolnav, mai înainte de a primi vizita rudelor, primeşte vizita lui Cristos. Iar cine se apropie de omul suferind îl găseşte deja pe Cristos prezent acolo”.

Cele 26 de personalităţi care şi-au prezentat conferinţele în cea de-a doua zi s-au concentrat în jurul temelor: „Etica şi umanizarea în pastoraţia sanitară” şi „Spiritualitatea şi slujirea carităţii”. Ca un laitmotiv a fost prezentată necesitatea urgentă ca Biserica şi creştinii să dea un răspuns mentalităţii lumii care deseori arată că „tot ceea ce nu produce, nu contează şi trebuie eliminat”. Pentru combaterea acestei mentalităţi sunt necesare: redescoperirea slujirii dezinteresate, pregătirea temeinică a celor implicaţi în îngrijirea bolnavilor, dezvoltarea spiritului dreptăţii şi al moralităţii şi, mai ales, o credinţă trăită, plină de fapte. Aceasta din urmă pentru că „la ce îţi foloseşte să ai o credinţă care mută munţii din loc atunci când în jurul tău sunt suflete singure care suferă”.

Un rol şi un loc deosebit în slujirea celor bolnavi, împreună cu preoţii şi cadrele medicale, îl au două categorii de oameni despre care s-a amintit în repetate rânduri: voluntarii şi persoanele consacrate. Mulţi dintre conferenţiari au subliniat binefacerile pe care aceşti oameni, dedicaţi slujirii celor în suferinţă, le aduc omenirii şi Evangheliei. Cei care-l slujesc pe Cristos prezent în cei suferinzi într-un mod dezinteresat oferă lumii mărturia unei Evanghelii care atrage şi fascinează.

Ultima zi a fost rezervată rugăciunii şi întâlnirii cu Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea. Pentru această zi ni s-au alăturat sute de bolnavi purtaţi de voluntari şi surori implicate în diferite sectoare sanitare. De asemenea au fost prezenţi membri din Asociaţia Medicilor Catolici din Italia şi din Federaţia Europeană a Asociaţiei Medicilor Catolici adunaţi la Roma pentru Congresul „Bioetica şi Europa creştină”. După sfânta Liturghie celebrată în bazilica „Sfântul Petru”, ne-am adunat în aula Paul al VI-lea din Vatican. Momentul de rugăciune a fost condus de Excelenţa Sa monseniorul Zygmunt Zimowski, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sanitară. Eminenţa Sa Cardinalul Angelo Comastri a ţinut o scurtă meditaţie în care a amintit una dintre virtuţile cele mai necesare pentru o bună şi rodnică slujire a bolnavilor: umilinţa.

Tuturor acestor momente le-a urmat un punct mult aşteptat de toţi cei prezenţi: întâlnirea cu Sfântul Părinte, cuvintele şi binecuvântarea sa. Sanctitatea Sa a avut un mesaj de încurajare pentru toţi cei care întâlnesc suferinţa, mesaj concentrat pe cuvintele părinţilor conciliari de la Vatican II: „Nu stă în puterea noastră să vă oferim sănătatea trupului şi nici nu reuşim să diminuăm durerile voastre fizice… Însă avem ceva mai preţios şi mai profund să vă oferim. Cristos nu e eliminat suferinţa; nici nu a vrut să-i dezvăluie misterul în întregime, ci a luat-o asupra sa şi acest lucru ne este suficient pentru a înţelege valoarea suferinţei”. Suferinţa, care în Cristos primeşte sens şi semnificaţie mântuitoare, este cea care face din cei care simt cel mai bine povara crucii, din cei care plâng, din cei săraci şi abandonaţi, din cei care cunosc profunzimile durerii, preferaţii împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţia speranţei, a fericirii şi a vieţii. Alături de mărturia pentru evanghelie pe care o dau cei în suferinţă, Sfântul Părinte a amintit şi o altă necesitate: „acum mai mult decât oricând societatea noastră are nevoie de buni samariteni, de oameni cu o inimă generoasă şi braţe deschise pentru toţi”.

Toate cuvintele şi încurajările Sfântului Părinte au fost sigilate de binecuvântarea pe care ne-a oferit-o. Am plecat încrezători că această întâlnire, prin relatările şi împărtăşirile trăite, va aduce roade în pregătirea întâlnirii mondiale ce se va desfăşura anul viitor în Germania. De fapt, această conferinţă a avut ca scop tocmai trasarea unor directive pentru cea de-a XXI-a Zi Mondială a Bolnavului (11 februarie 2013) care se va celebra în mod solemn în ţara de origine a papei Benedict al XVI-lea şi care va avea ca temă: „Bunul samaritean: mergi şi fă şi tu la fel”

Mesajul care trebuie să ajungă la toţi operatorii sanitari, la medici şi infirmieri, la preoţi şi persoane consacrate, la toţi cei care se întâlnesc cu suferinţa în viaţa lor sau în viaţa celor dragi, poate fi sintetizat în aceste cuvinte: cei bolnavi nu sunt o povară, ci posibilitatea pe care Dumnezeu ne-o oferă de a fi Bunul samaritean al secolului al XXI-lea. Cel bolnav este altarul unde poate fi întâlnit, slujit şi celebrat Cristos.

O, Marie, tămăduitoarea bolnavilor, roagă-te pentru noi.