Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Adventul – timpul lui Cristos care vine!

Posted by Paxlaur pe 02/12/2012

rorate2012Astăzi Biserica începe un nou an liturgic. Creştinii catolici încep timpul de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului, timpul Adventului. Ne pregătim să ieşim în întâmpinarea Domnului care vine la noi. Cred că este un moment prielnic să ne amintim sau să conştientizăm un adevăr pe care trebuie să-l înrădăcinăm în inima noastră: noi nu suntem creştinii unui Cristos care a fost, ci a unui Cristos care vine. Noi nu trăim atât într-o perioadă de după Cristos, ci mai ales într-o perioadă în care ne pregătim să-l primim pe Domnul Isus care va veni cu putere pe norii cerului, cum ne învaţă Scriptura.

Să-i cerem Domnului harul de a începe şi de a petrece acest timp al Adventului ca un adevărat timp de aşteptare. Să nu ne concentrăm atât pe ce ne hotărâm să facem sau nu mai facem (ne rugăm mai mult, postim, renunţăm la diverse obiceiuri), ci mai ales pe modul în care facem: toate să le facem cu gândul la Cristos care trebuie să sosească.

Iată şi două texte, unul din Sfânta Scriptură şi unul din Catehezele sfântului Ciril din Ierusalim, învăţături care ne pot ghida pe tot parcursul Adventului.

Domnul să ne binecuvânteze cu un timp de har, un timp de speranţă şi de aşteptare neclintită în credinţă, un timp plin de dragoste faţă de cel care trebuie să vină: Isus Cristos, Dumnezeu cu noi.

Începutul Cărţii profetului Isaia 1,1-18
Dumnezeu dojeneşte poporul

Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ,
pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim,
în zilele lui Ozia, Ioatam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda.
Ascultaţi, ceruri, şi pleacă-ţi urechile, pământule,
căci Domnul vorbeşte:
„Am hrănit şi am crescut copii,
dar ei s-au revoltat împotriva mea.
Boul îşi cunoaşte proprietarul
şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său:
dar Israel nu cunoaşte,
poporul meu nu înţelege”.
Vai, neam păcătos,
popor încărcat de fărădelegi,
sămânţă de nelegiuiţi, copii distrugători!
L-au părăsit pe Domnul,
l-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel.
I-au întors spatele.
De ce vreţi să mai fiţi loviţi
voi, care adunaţi nelegiuiri?
Tot capul este numai rană
şi toată inima suferă!
Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos:
ci numai răni, vânătăi şi răni deschise nestoarse,
nici legate şi nici alinate cu untdelemn:
pământul vostru este pustiit,
cetăţile vă sunt arse de foc,
străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri,
pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
Şi fiica Sionului a rămas
ca o colibă în vie,
ca un bârlog într-un ogor de pepeni,
ca o cetate care este asediată.
Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor un rest,
am fi ajuns ca Sodoma
şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
Ascultaţi cuvântul Domnului,
conducători ai Sodomei,
plecaţi-vă urechea la legea Dumnezeului nostru,
popor al Gomorei!
Ce-mi pasă de jertfele voastre numeroase?
spune Domnul.
Sunt sătul de berbecii jertfiţi ca ardere de tot
şi de grăsimea viţeilor;
n-am nici o plăcere de sângele taurilor,
al mieilor şi al ţapilor.
Când veniţi să vă prezentaţi în faţa mea,
când veniţi să călcaţi în curţile mele,
cine cere aceasta din mâinile voastre?
Nu-mi mai aduceţi daruri în zadar!
Tămâia mă dezgustă, la fel ca luna nouă,
sâmbetele şi adunările sacre!
Nu pot suporta nelegiuirea unită cu sărbătoarea;
lunile noi şi sărbătorile voastre le detest,
au ajuns pentru mine o povară,
am obosit să le mai suport.
Când întindeţi mâinile, eu îmi acopăr ochii;
şi, oricât de mult v-aţi ruga, eu nu vă ascult;
mâinile voastre sunt pline de sânge:
spălaţi-vă, curăţaţi-vă,
îndepărtaţi răutatea gândurilor voastre
dinaintea ochilor mei,
încetaţi de a săvârşi răul,
învăţaţi să faceţi binele,
căutaţi dreptatea, ajutaţi-l pe cel oprimat,
faceţi dreptate celui orfan, apăraţi văduva!
Veniţi să facem judecată, zice Domnul.
Chiar dacă ar fi păcatele voastre asemenea carminului,
vor deveni albe ca zăpada,
şi de-ar fi roşii cum este purpura,
se vor face albe ca lâna.

Cuvântul Domnului!

Şi cel de-al doilea text, din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop

Cele două veniri ale lui Isus Cristos

Noi vestim venirea lui Cristos: nu un singur eveniment, ci şi un al doilea care este şi mai frumos decât primul. Primul a avut loc sub semnul suferinţei, al doilea va purta coroana regalităţii divine.
De fapt, de cele mai multe ori, toate evenimentele care se referă la Domnul nostru Isus Cristos sunt duble. Dublă este naşterea: una din Dumnezeu, înaintea veacurilor; a doua, din Fecioară, la împlinirea timpurilor. Dublă este şi coborârea: prima, ascunsă şi tăcută, ca ploaia pe lână; a doua, strălucitoare, şi care este în viitor.
La prima lui venire, a fost înfăşat şi culcat într-o iesle; la a doua, va fi îmbrăcat în lumină ca şi cu o haină. La prima, a suportat crucea şi nu a respins ocara; la a doua, va veni însoţit de cetele îngerilor ca triumfător.
Să nu ne oprim, aşadar, doar la prima lui venire, ci să o aşteptăm şi pe cea de-a doua. Aşa cum am spus la prima: Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului (Mt 21,9), la fel vom spune şi la a doua. Ieşind în întâmpinarea Domnului împreună cu îngerii, vom spune, adorându-l: Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului (Mt 21,9).
Mântuitorul va veni nu ca să fie judecat din nou, ci ca să-i judece pe cei care l-au dus la judecată. El, care a rămas în tăcere la prima judecată, le va aminti de fapta lor oribilă acelor nelegiuiţi care au îndrăznit să-l răstignească, spunându-le: Iată ce ai făcut, dar eu nu miam deschis gura (cf. Ps 38[39],10).
Atunci, el a venit să împlinească un plan de iubire milostivă şi i-a învăţat pe oameni cu o forţă de convingere blândă, însă, la a doua lui venire, ei vor fi constrânşi să recunoască împărăţia sa.
Despre cele două veniri ale Domnului vorbeşte pro­fetul Malahia: Va veni îndată în templul său Domnul pe care îl căutaţi (Mal 3,1). Iată prima venire.
Şi apoi, despre a doua, spune: Iată, vine vestitorul legământului, pe care îl doriţi, zice stăpânul universu­lui. Iată, va veni Domnul atotputernic! Şi cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va rămâne în picioare când se va arăta el? Căci el este ca focul topitorului şi ca leşia celui care spală. El se va aşeza să topească şi să cureţe (Mal 3,1-3).
Sfântul Paul vorbeşte despre aceste două veniri atunci când îi scrie lui Tit aceste cuvinte:Harul lui Dumnezeu sa arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie, aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Isus Cristos (Tit 2,11-13). Iată cum a vorbit despre prima venire, pentru care mulţumeşte, şi despre a doua, pe care o aşteptăm.
De aceea ni s-a transmis credinţa pe care o mărturisim, ca să credem în el care sa suit la cer, şade dea dreapta Tatălui şi iarăşi va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi; a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Va veni, aşadar, Domnul nostru Isus Cristos din ceruri. Într-adevăr, va veni cu mărire la sfârşitul acestei lumi, în ultima zi. Căci sfârşitul acestei lumi va veni şi această lume va fi creată din nou.

(Cat. 15, 1-3: PG 33, 870-874)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: