Prea târziu te-am iubit…

Sunt realităţi pe care le înţelegem bine numai dacă le-am experimentat. Există şi acea înţelegere a lucrurilor care vine din ştiinţă, studiu, cărţi etc., dar nu se poate compara cu experienţa. Aţi fost vreodată la nuntă? Sau şi mai bine spus: aţi organizat vreodată o nuntă? Cei care au fost în postură de mire sau mireasă, socrii sau naşi, înţeleg cel mai bine beneficiile minunii de astăzi. Cum e să vină cineva în toiul petrecerii şi să-ţi şoptească (tu fiind mirele sau mireasa sau cineva apropiat mirilor!): „S-a terminat vinul! Ce ne facem?”. Întreaga sărbătoare e compromisă. Este miezul nopţii şi prăvăliile sunt închise. Iar ca să mergi, astăzi, la o benzinărie şi să cumperi de acolo vin pentru toţi invitaţii, înseamnă să te arunci spre faliment. Cât de mare a fost bucuria mirilor când au fost salvaţi de la eşecul sărbătorii lor! Minunea lui Isus confirmă spusele Tatălui de la evanghelia din  săptămâna trecută: Isus este izvorul bucuriei şi nu vrea ca noi să fim trişti.

Vă mai amintiţi cum se termina evanghelia de duminica trecută? Eram în sărbătoarea „Botezul Domnului” şi fragmentul redat de sfântul Luca se încheia cu mărturia lui Dumnezeu Tatăl. Ultima frază era glasul venit din cer care spunea despre Cristos: „Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine-mi găsesc toată bucuria” (cf. Lc 3,22). Asta era săptămâna trecută, când terminam timpul Crăciunului şi începeam timpul de peste an. Însă astăzi e bine să reţinem ultima propoziţie din prima lectură. Iată ce ne spune profetul Isaia: „Tu vei fi bucuria Dumnezeului tău” (Is 62,5). Tu! Dumneavoastră! Eu! Noi trebuie să fim bucuria lui Dumnezeu. Cum adică? Chiar eu? Astăzi? Şi…cum aş putea să-l bucur eu pe Dumnezeu?! Ce aş putea să fac sau să spun ca să fiu bucuria lui Dumnezeu? Cum să mă compar eu cu Isus Cristos care l-a bucurat atât de mult pe Dumnezeu Tatăl, în timp ce eu mai mult îl întristez?! Nu e vorba să ne comparăm cu Cristos, ci trebuie să facem doar ceea ce ţine de noi.

Uneori lucrurile sunt mai simple decât credem. Putem face o mulţime de lucruri prin care să aducem bucurie lui Dumnezeu şi în viaţa celor din jurul nostru. Însă primul lucru pentru a reuşi este să facem câteva schimbări: să schimbăm centrul atenţiei şi astfel în viaţa noastră să nu mai contăm atât de mult „noi” pe cât de mult să conteze „ei”, ceilalţi; trebuie să trecem de la a aştepta să ne bucure alţii, la a deveni noi bucurie pentru alţii! De aici trebuie să începem.

Este suficient să privim la Evanghelia de astăzi şi în special să ne oprim asupra figurilor lui Isus, Maria şi slujitorii. Toţi au intervenit şi au făcut ceva, însă nici unul din ei nu a făcut pentru sine, ci pentru ceilalţi. Intervenţia Mariei, minunea lui Isus, munca slujitorilor care au umplut vasele „până sus” (adică şi-au făcut treaba foarte bine, căci dacă puneau doar jumătate din capacitatea vasului, aveau doar ~300 de litri de vin în loc de 600!) toate acestea au fost pentru alţii. Nici măcar nu ştim dacă ei au gustat din acel vin. Însă ne este uşor să ne imaginăm cât de mult s-au bucurat împreună cu mirii pentru salvarea situaţiei. Ne putem imagina recunoştinţa mirilor, chiar dacă evanghelistul nu o menţionează.

Este atât de uşor să fii prilej de bucurie, doar că ne-am obişnuit să primim, mai mult decât să dăm. Ba chiar ne-am obişnuit şi a devenit ca un fel de tic trecerea cu indiferenţă prin viaţa celorlalţi. De câte ori nu am dat din umeri şi am zis: „îmi pare rău, chiar nu am cu ce să te ajut!” şi ne-am mai şi prefăcut că ne scotocim prin buzunare după ceva mărunţiş, dar nu am găsit. Nu am dat nu pentru că nu aveam, ci pentru că nu am vrut să dăm. Nu am dat pentru că nu am înţeles că un leu de care noi ne puteam lipsi celuilalt i-ar fi putut produce o mare bucurie. Şi poate că nu atât de leul nostru au nevoie unii săraci, bătrâni sau bolnavi, cât mai ales de cuvintele noastre, de mângâierea noastră, de timpul nostru.

Ca să fii bucurie pentru ceilalţi şi pentru Domnul trebuie să ieşi din indiferenţă!

Ca să fii bucurie pentru ceilalţi şi pentru Domnul trebuie să sacrifici din timpul tău şi din tot ceea ce ai!

Ca să fii bucurie pentru ceilalţi şi pentru Domnul trebuie să te analizezi bine şi să vezi cu ce talanţi te-a înzestrat Domnul, să ştii bine ce anume poţi oferi.

Nimeni să nu spună „eu nu am primit niciun talant, deci nu am nimic de oferit”. Toţi am primit. Să ascultăm învăţătura apostolului Paul din cea de-a doua lectură de astăzi: „Unuia Duhul îi dă darul de a comunica înţelepciunea, altuia acelaşi Duh îi dă harul de a împărtăşi cunoaşterea; unul primeşte de la acelaşi Duh tăria credinţei, altul de la acelaşi Duh primeşte puterea de a vindeca, altul are puterea de a face minuni; unul are darul profeţiei, altul ştie să recunoască ceea ce vine de la Duhul; unul primeşte darul de a spune tot felul de cuvinte pline de mister, altul primeşte darul de a le explica. Însă în toate acestea cel care lucrează este unul şi acelaşi Duh: el dă fiecăruia darurile sale deosebite, după cum vrea el” (1Cor 12,8-11). Fiecare a primit un dar… trebuie doar să-l descoperim, să-l scoatem la suprafaţă şi să-l valorificăm, spre bucuria lui Dumnezeu şi a celor din jurul nostru.

Poate că această duminică va fi generoasă cu noi şi timpul ne va permite să luăm Sfânta Scriptură în mână, să o deschidem la Prima Scrisoare a sfântului Paul către Corinteni şi să recitim în tihnă capitolul 12. Apoi să ne analizăm şi să vedem care din darurile Duhului Sfânt sunt ale noastre. Fiecare avem cel puţin un dar. Fiecare are suficient de oferit încât să fie prilej de bucurie pentru ceilalţi.

Să privim la Maria, la curajul intervenţiei ei, la dragostea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni şi să-i imităm exemplu: să intervenim cu rugăciuni pentru cei care sunt în nevoie, în tristeţi. Ce bine ar fi ca în această duminică să scoatem din tristeţe măcar un suflet şi să-i redăm bucuria. Poate vom face aceasta printr-un cuvânt, printr-o vizită, printr-un cadou surpriză etc. Sunt sigur că sfânta fecioară Maria ne va inspira metoda cea mai bună şi vom auzi şi noi şoaptele sale pline de dragoste şi siguranţă: „Faceţi tot ce vă va spune şi totul va fi bine! Veţi răspândi bucurie în jurul vostru. Veţi fi bucuria lui Dumnezeu şi a fraţilor voştri” (cf. In 2,5).

Sintetizând mesajul acestei duminici putem sublinia că Domnul Dumnezeul nostru ne vrea bucuroşi, fericiţi. El nu vrea ca momentele noastre de sărbătoare să se termine cu un eşec. El nu vrea ca familiilor să le meargă rău, greu. El este Domnul bucuriei. Nu ne vrea trişti! Iată, în această zi Domnul ne spune: „tu (chiar tu care citeşti acum!) vei fi bucuria Dumnezeului tău” (Is 62,5). Invitaţia duminicii este să găseşti cum să faci să fii bucurie. Astăzi, nu mâine! Să fim bucurie pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul nostru. Nu ni se cer lucruri mari, dar lucrurile mici pe care le facem, să le facem din toată inima şi va fi bucurie în noi şi în jurul nostru. Amin.

Apăsând AICI puteţi vedea fotografii de la pelerinajul meu la Cana Galileii precum şi să citiţi câteva gânduri despre acel moment!

Duminică, 20 ianuarie 2013 

† DUMINICA a 2-a de peste an
Ss. Fabian, pp. m.; Sebastian, m.

LECTURA I
Domnul se va bucura de tine, cum se bucură mirele de mireasă.

Citire din cartea profetului Isaia 62,1-5
Din dragoste pentru Sion nu voi tăcea, ¹ din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnă, până când dreptatea lui nu va apărea ca o lumină şi mântuirea lui nu va străluci ca o făclie aprinsă. ² Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou pe care îl va hotărî însuşi Domnul. ³ Vei fi ca o cunună strălucitoare în mâna Domnului şi ca o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău. ⁴ De acum nu te vor mai numi „Cea părăsită” şi nu-ţi vor mai numi pământul tău „Ţară pustie”, ci te vor numi „Bucuria mea” şi pământul tău: „Mireasă fericită”, căci Domnul şi-a găsit bucuria în tine şi ţara ta se va cununa cu el. ⁵ După cum se uneşte în căsătorie tânărul cu fecioara, la fel cel ce te-a zidit se va uni cu tine, şi după cum mireasa este bucuria mirelui, la fel tu vei fi bucuria Dumnezeului tău.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2a.2b-3.7-8.9-10ac (R.: cf. 3)
R.: Vestiţi tuturor popoarelor faptele minunate ale Domnului!
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
^2a Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

^2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui.
³ Vestiţi neamurilor slava lui, vestiţi tuturor popoarelor minunile sale. R.

⁷ Daţi Domnului, voi familiile popoarelor,
daţi Domnului slavă şi cinste!
⁸ Daţi Domnului slavă, preamăriţi numele său! R.

⁹ Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
cutremuraţi-vă înaintea lui, toţi locuitorii pământului.
^10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
Va judeca popoarele cu dreptate. R.

LECTURA A II-A
Unul şi acelaşi Duh dă fiecăruia darurile sale, după cum vrea el.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,4-11
Fraţilor, ⁴ darurile harului sunt diferite, dar totdeauna este acelaşi Duh. ⁵ Slujirile în Biserică sunt felurite, dar mereu este acelaşi Domn. ⁶ Şi lucrările sunt variate, dar pretutindeni este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. ⁷ Fiecare primeşte darul de a-l arăta pe Duhul spre binele tuturor. ⁸ Unuia Duhul îi dă darul de a comunica înţelepciunea, altuia acelaşi Duh îi dă harul de a împărtăşi cunoaşterea; ⁹ unul primeşte de la acelaşi Duh tăria credinţei, altul de la acelaşi Duh primeşte puterea de a vindeca, ¹⁰ altul are puterea de a face minuni; unul are darul profeţiei, altul ştie să recunoască ceea ce vine de la Duhul; unul primeşte darul de a spune tot felul de cuvinte pline de mister, altul primeşte darul de a le explica. ¹¹ Însă în toate acestea cel care lucrează este unul şi acelaşi Duh: el dă fiecăruia darurile sale deosebite, după cum vrea el.

Cuvântul Domnului

ALELUIA 2Tes 2,14
(Aleluia) Prin predicarea evangheliei, Dumnezeu ne-a chemat să moştenim slava Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta a fost prima minune pe care a săvârşit-o Isus, la Cana, în Galileea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,1-12
În acel timp, ¹ în localitatea Cana, din Galileea, era o nuntă. Mama lui Isus era acolo. ² A fost chemat şi Isus cu ucenicii săi la nuntă. ³ Terminându-se vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”.⁴ Isus i-a răspuns: „Ce vrei de la mine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. ⁵ Mama lui Isus a zis slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune”. ⁶ Erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, fiecare de circa o sută de litri. ⁷ Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă”. Ei le-au umplut până sus. ⁸ Atunci Isus le-a spus: „Scoateţi acum şi duceţi nunului”. Şi i-au dus. ⁹ Nunul a gustat apa prefăcută în vin. El nu ştia de unde este vinul, slujitorii însă care scoseseră apa, ştiau. Nunul l-a chemat atunci pe mire ¹⁰ şi i-a zis: „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun şi numai după ce au băut bine, îl pune pe cel mai puţin bun. Dar tu ai ţinut vinul bun până acum”. ¹¹ Aceasta a fost prima minune pe care a săvârşit-o Isus; era la Cana, în Galileea; astfel şi-a arătat slava şi ucenicii lui au crezut în el. ¹² După aceasta, s-a coborât la Cafarnaum împreună cu mama sa, cu rudele şi ucenicii săi şi au rămas acolo câteva zile.

Cuvântul Domnului