Buzele filozofilor sunt ca un fagure din care picură miere
atunci când în cuvinte puţine şi simple spun lucruri multe şi mari
(Sfântul Toma de Aquino)
Astăzi a fost şi mai este încă (pentru câteva minute) sărbătoarea sfântului Toma de Aquino. Despre el s-au spus şi se vor spune pe drept multe lucruri. Mie mi-au rămas la inimă trei idei pe care vreau să vi le împărtăşesc:
1. A fost cel mai învăţat dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre învăţaţi (degeaba ştim multe, dacă nu reuşim să fim şi sfinţi prin ceea ce ştim sau prin felul în care împărtăşim ceea ce ştim!);
2. După cum a mărturisit el însuşi a învăţat mai mult din şi prin rugăciune decât din şi prin studiu (Rugăciunea l-a învăţat mai multe despre Dumnezeu, despre om şi despre viaţă decât studiul!… dar el le-a făcut complementare în modul cel mai înalt!)
3. Contemplata aliis tradere – (deviza sa): să ştii să oferi şi altora cele contemplate decât să le contempli singur. Ceea ce contemplăm în Biserică, în Euharistie, în Dumnezeu, să-i învăţăm şi pe alţii să descopere (Citeşte şi Contemplata aliis tradere).
Trebuie să învăţăm să împărtăşim bunurile noastre spirituale şi materiale. Dăruind vom dobândi şi mai mult.
Toată ziua, deşi am stat departe de computer, am purtat în mine dorinţa de a împărtăşi cuvântul de învăţătură şi meditaţie de la Oficiul lecturilor, un mic fragment din multele scrise de Doctorul angelic. Este un text adresat celor care caută un exemplu de iubire, răbdare, umilinţă, ascultare.
De ce a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să sufere pentru noi? A fost o mare necesitate, pe care o putem rezuma în două puncte: ca remediu pentru păcatele noastre și ca exemplu pentru ceea ce trebuie să facem.
A fost un remediu, deoarece în pătimirea lui Cristos găsim remediul împotriva tuturor relelor în care putem cădea din pricina păcatelor noastre.
Dar nu mai mică este utilitatea sa cât privește exemplul. Căci pătimirea lui Cristos este suficientă pentru a orienta întreaga noastră viață. Într-adevăr, cine vrea să ducă o viață desăvârșită nu trebuie să facă altceva decât să disprețuiască ceea ce a disprețuit Cristos pe cruce și să dorească ceea ce el a dorit. Căci nici un exemplu de virtute nu lipsește din cruce.
Cauți un exemplu de iubire? Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi (In 15,13). Aceasta a făcut Cristos pe cruce. Deci, dacă el și-a dat viața pentru noi, nu trebuie să ne fie greu să suportăm orice rău pentru el.
Cauți un exemplu de răbdare? Găsești unul excelent pe cruce. De fapt, răbdarea este mare în două situații: fie atunci când cineva suportă cu răbdare mari nenorociri, fie atunci când suportă nenorocirile pe care le-ar putea evita, dar nu le evită. Ei bine, pe cruce, Cristos a suferit mari nenorociri, și le-a suferit cu răbdare, deoarece, suferind, nu amenința (1Pt 2,23); ca o oaie a fost dus la înjunghiere și nu și-a deschis gura (cf. Fap 8,32). Mare este, așadar, răbdarea lui Cristos pe cruce: Să alergăm cu perseverență în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței,
care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea, neținând seamă de rușinea ei (Evr 12,2).
Cauți un exemplu de umilință? Privește la cel răstignit: căci un Dumnezeu a voit să fie judecat sub Ponțiu Pilat și să moară.
Cauți un exemplu de ascultare? Urmează-l pe cel care s-a făcut ascultător față de Tatăl până la moarte: După cum prin neascultarea unui singur om, adică a lui Adam, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți (Rom 5,19).
Cauți un exemplu de disprețuire a lucrurilor pământești? Urmează-l pe cel care este Regele regilor și Stăpânul stăpânilor, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii (Col 2,3). Pe cruce, el este gol, batjocorit, scuipat, lovit, încoronat cu spini, adăpat cu fiere și oțet.
Nu-ți lipi, așadar, inima de haine și de bogății, pentru că au împărțit între ei hainele mele (In 19,24); nici de onoruri, pentru că eu am îndurat insulte și lovituri (cf. Is 53,4); nici de demnități, pentru că, împletind o coroană de spini, mi-au pus-o pe cap (cf. Mc 15,17); nici de plăceri, pentru că, atunci când îmi era sete, mi-au dat să beau oțet (Ps 68,22).(Din Conferințele sfântului Toma de Aquino, preot,
Conf. 6, Despre Cred în Dumnezeu – Nici un exemplu de virtute nu lipsește din cruce)
Am simţit din plin în această zi mijlocirea sfântului Toma şi mă bucur să termin sărbătoarea lui cinstindu-i memoria şi implorându-i mijlocirea pentru zilele care vor veni:
Sfinte Toma de Aquino roagă-te pentru noi.
Răspunde-i lui Angela Mitache Anulează răspunsul