Prea târziu te-am iubit…

Când pui punct şi laşi să se aştearnă praful şi rămâi tăcut în destrămarea timpului trecător, devine greu să-ţi dai seama unde ai rămas şi dacă ar mai fi ceva de spus. Nu mai ştii dacă sub praful depus se ascunde un simplu punct sau puncte de suspensie sau orice altceva. Nu ştii dacă e bine să încerci să continui sau pur şi simplu să te apuci de altceva, să mergi în altă direcţie. Şi lucrul acesta se întâmplă în multe domenii şi situaţii. Mie mi se întâmplă acum, după scurta vacanţă dintre semestre, când îmi găsesc cu greu cuvintele şi puterea de a-mi aduna ideile pentru a reveni pe blog. Încă plutesc împreună cu părintele Lucian (colegul şi prietenul meu) hoinar prin Londra, alături de noutatea locului şi bunătatea oamenilor de acolo.

Totuşi cuvântul Domnului de astăzi îmi dă imboldul necesar să împărtăşesc un gând cu cei care îşi trec privirea peste această pagină de internet. Cuvântul Domnului de astăzi şi unele mesaje primite de la cititori mă ajută să rup tăcerea săptămânii trecute.

Am rămas uimit de reacţia poporului şi de atitudinea împăratului la strigătul profetului:

Iona a intrat în oraş, înaintând cale de o zi şi strigând: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” ⁵ Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. ⁶ Ajungând vestea la împăratul din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tron, a aruncat de pe el veşmântul împărătesc, s-a îmbrăcat cu o haină de doliu şi s-a aşezat pe cenuşă. ⁷ Apoi a poruncit să se facă cunoscută în Ninive această hotărâre a împăratului şi a mai-marilor săi: „Oamenii, animalele de povară, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu mănânce şi să nu bea. ⁸ Să se îmbrace în haine de doliu, să strige cu toată puterea către Dumnezeu, şi să se întoarcă fiecare din calea sa cea rea şi de la fărădelegile de care îi sunt întinate mâinile. ⁹ Cine ştie? Poate că Dumnezeu îşi va schimba sentinţa şi îşi va potoli ardoarea mâniei! Şi atunci nu vom mai pieri” (Iona 3,4-9).

Când am citit prima lectură am devenit cumva nostalgic pentru vremurile când oamenii îi luau în serios pe trimişii Domnului. Poate că şi trimişii erau mai serioşi şi mai angajaţi, dedicaţi în totalitate misiunii lor, dar oamenii, destinatarii mesajului lor primit de la Dumnezeu, erau sigur mai disponibili, de la cei mici până la cei mai mari aşa cum erau împăraţii. Astăzi am trăit cu nostalgia zilei în care oamenii îşi părăseau calea lor cea rea şi se întorceau la Dumnezeu. Iar Dumnezeu primea cu drag întoarcerea lor şi-i binecuvânta.

Astăzi e altfel: dacă se vorbeşte de sfârşitul lumii (nu cele programate de diferiţi prezicători, ci cel anunţat de Isus Cristos că va fi în ziua şi în ceasul la care nu ne aşteptăm!) lumea râde; dacă astăzi cineva cheamă la convertire, lumea rămâne indiferentă, ba chiar te pune în rândul demodaţilor; dacă inviţi pe cineva la confesional pentru spovadă rişti să pari ridicol: de ce să mă spovedesc, doar nu am omorât pe nimeni… de parcă crima ar fi singurul şi cel mai mare păcat. Este clar că nu fac toţi aşa, că nu putem generaliza, dar lucrurile par să se agraveze din ce în ce mai mult. Cred că generaţia aceasta se regăseşte perfect în cuvintele lui Isus:  „Generaţia aceasta este o generaţie perfidă” (Lc 11,29). Nu ştiu exact ce aşteptăm ca să ne convertim. Nu ştiu ce sperăm să ni se întâmple ca să devenim mai buni. Nu ştiu dacă vreo întâmplare sau vreun glas va stârni în noi dorinţa de a fi mai buni. Iată că a trecut deja o săptămână din timpul Postului Mare şi am făcut atât de puţine pentru mântuirea noastră. Sau poate chiar nu am făcut nimic, poate am fost şi mai răi decât înainte de Miercurea Cenuşii. Poate că deja am abandonat hotărârile pe care le luaserăm pentru acest timp de pregătire. Poate vorbesc doar despre mine şi nimeni altcineva nu se regăseşte în tot ce simt eu acum.

Atunci tot mie îmi spun că nu trebuie să mă descurajez. Noi, cei slabi, nu trebuie să abandonăm lupta. Să ne deschidem inimile la cuvântul Domnului şi la cuvintele care ne vin prin oamenii din jurul nostru. Să privim la oamenii buni din jurul nostru, indiferent cine sunt şi cum au ajuns în viaţa noastră sau noi în viaţa lor. Oamenii sunt trimişii lui Dumnezeu, îngerii pe care el i-a pus lângă noi şi de la care avem atât de multe de învăţat. Oamenii sunt cei care ne amintesc uneori acest strigăt al Domnului: „Acum întoarceţi-vă la mine din toată inima, căci eu sunt milostiv şi îndurător” (Ioel 2,12-13). În fiecare om există o fărâmă de Dumnezeu care suspină după omul din noi, după iubirea noastră.

În acest timp al Postului Mare, te rog, Doamne împreună cu psalmistul şi îţi cânt:

Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
⁴ Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu.

¹² Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu.
¹³ Nu mă alunga din faţa ta
şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine” (Ps 50,3-4.12-13).

Amin

Miercuri, 20 februarie 2013 

Miercuri din saptamâna 1 din Post
Sf. Elefterie, ep.

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.

Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
¹ Domnul i-a vorbit lui Iona astfel: ² „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi vesteşte acolo ce-ţi voi spune eu”. ³ Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după porunca Domnului. Ninive însă era un oraş foarte mare: îţi trebuiau trei zile ca să-l străbaţi. ⁴ Iona a intrat în oraş, înaintând cale de o zi şi strigând: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” ⁵ Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. ⁶ Ajungând vestea la împăratul din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tron, a aruncat de pe el veşmântul împărătesc, s-a îmbrăcat cu o haină de doliu şi s-a aşezat pe cenuşă. ⁷ Apoi a poruncit să se facă cunoscută în Ninive această hotărâre a împăratului şi a mai-marilor săi: „Oamenii, animalele de povară, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu mănânce şi să nu bea. ⁸ Să se îmbrace în haine de doliu, să strige cu toată puterea către Dumnezeu, şi să se întoarcă fiecare din calea sa cea rea şi de la fărădelegile de care îi sunt întinate mâinile. ⁹ Cine ştie? Poate că Dumnezeu îşi va schimba sentinţa şi îşi va potoli ardoarea mâniei! Şi atunci nu vom mai pieri. ¹⁰ Văzând deci faptele lor de pocăinţă, că au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunţat la pedeapsa cu care îi ameninţase.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.12-13.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită Dumnezeu n-o dispreţuieşte.
³ Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
⁴ Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

¹² Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu.
¹³ Nu mă alunga din faţa ta
şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.

¹⁸ Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus,
dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute.
¹⁹ Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

VERS LA EVANGHELIE Ioel 2,12-13
Acum, spune Domnul, întoarceţi-vă la mine din toată inima,
căci eu sunt milostiv şi îndurător.

EVANGHELIA
Acestei generaţii nu i se va da alt semn, decât cel al profetului Iona.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,29-32
²⁹ În acel timp, văzând că mulţimile se strângeau în jurul lui, Isus a început să spună: „Generaţia aceasta este o generaţie perfidă; ea cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decât cel al profetului Iona. ³⁰ Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul Omului va fi un semn pentru această generaţie. ³¹ Regina de la miazăzi se va ridica în ziua judecăţii alături de oamenii acestei generaţii şi-i va osândi, căci ea, de la marginile pământului a venit ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este unul mai mare decât Solomon. ³² Ninivitenii se vor ridica în ziua judecăţii alături de această generaţie şi o vor osândi, pentru că ei s-au întors la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici este unul mai mare decât Iona.

Cuvântul Domnului