Prea târziu te-am iubit…

Există cuvinte care nu au nevoie de interpretare, după cum există şi priviri care nu au nevoie să fie explicate. Pur şi simplu te pătrund şi simţi cum inima îşi schimbă ritmul bătăilor. Unele cuvinte rămân în mintea noastră pentru totdeauna, după cum unele priviri nu încetează niciodată să ne urmărească. Cam aşa am simţit astăzi după prima lectură, că nu e nimic de interpretat sau de explicat, că lucrurile sunt simple şi clare pentru totdeauna, că ele trebuie să se aşeze direct pe inimă şi de acolo să izvorască viaţa. Şi totul se întâmplă „astăzi”, „acum”:
„Astăzi Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile lui,
să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
Astăzi tu ai mărturisit înaintea Domnului că el va fi Dumnezeul tău,
că vei umbla pe căile lui, vei păzi legile lui, poruncile şi orânduielile lui şi vei asculta de glasul lui.
Şi azi Domnul ţi-a mărturisit că vei fi poporul lui, după cum ţi-a spus, dacă vei păzi poruncile lui.
El îţi va da întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, asupra tuturor popoarelor pe care le-a făcut,
şi vei fi un popor sfânt, pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a promis”.

Totul trebuie să se întâmple astăzi şi tot ceea ce se întâmplă astăzi trebuie să fie pentru Domnul. Să fii un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Să fii un om sfânt. Să fii un preot sfânt. Să fii un tânăr sfânt. Să fii un soţ sfânt. Să fii o soţie sfântă. Să fii un fiu sfânt. Să fii o fiică sfântă. Să fii un călugăr sfânt. Să fii o maică sfântă. Să fii un copil sfânt. Să fii un bătrân sfânt. Să fii sfânt. Să fim oameni sfinţi, dar nu în ochii sau de ochii lumii, ci doar pentru Domnul. El e motivaţia. El e scopul. Domnul ne cere să fim sfinţi, nu poştaşul, nu poliţistul din intersecţie, nu cizmarul nostru, nu medicul, nu meteorologul, ci însuşi Dumnezeu. Sfatul medicului nu prea îl ignorăm, atunci cum de ne permitem să ignorăm cerinţa celui Atotputernic?! Ceea ce ne prevesteşte meteorologul nu se întâmplă întotdeauna, dar ceea ce a spus Domnul se adevereşte: vom fi poporul său, dacă vom lucra pentru sfinţenia noastră. Când? Cum?

Acum este timpul potrivit, acum este ziua mântuirii, astăzi este timpul în care răsună această chemare: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este”. Chemarea o ştim atât de bine, însă mult mai greu este să găsim calea de a o împlini. Şi dacă prima lectură e ca o privire care nu se uită niciodată, ca acea primă şoaptă de iubire întipărită pentru totdeauna în inimă, evanghelia e grea: iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc! Nu e uşor, însă atâţia şi atâţia oameni, de la Cristos încoace, ne arată că e greu, dar nu imposibil. Evanghelia e posibilă. Evanghelia a fost scrisă pentru a fi trăită nu de îngeri, ci de oameni. Evanghelia e grea, dar în sprijinul celor care vor să o trăiască vine harul celui care a adus-o pe pământ. Evanghelia este exigentă, dar cel care a dat-o a fost şi primul care a trăit-o până la moartea pe cruce. Şi pentru aceasta a fost înălţat mai presus decât orice alt nume şi acum în numele lui se pleacă tot genunchiul în cer şi pe pământ şi în tot locul: el este Cristos, Dumnezeu ca şi Tatăl şi Duhul Sfânt.

Trăirea evangheliei şi depăşirea exigenţelor ei aduce o mulţumire greu de imaginat. Aduce glorie lui Dumnezeu şi omului pe care el l-a creat şi edifică Biserica, o întăreşte. Mai trist şi îngrijorător este că dificultatea nu vine din a ajunge la trăirea evangheliei (asta ne iese din când în când!), ci din a rămâne în această trăire astăzi şi în fiecare zi. Greu este nu să fii neprihănit o dată, ci să fi aşa mereu, să fii neprihănit pe orice cale, în orice zi. Cred că acesta a fost şi simţământul psalmistului atunci când a simţit nevoia să se roage şi să strige: „O, de ar fi căile mele statornice în a păzi poruncile tale” (Ps 118,5). Vechea problemă, probabil şi veşnica, este statornicia, nu cucerirea idealurilor. Toţi ne pricepem să ajungem pe munte (sau aproape toţi!), dar puţin sunt cei care reuşesc să supravieţuiască acolo. Puţin sunt cei care ştiu cum e să rămâi mereu sus, aproape de Dumnezeu, trăind zi de zi evanghelia. Asta e greu!

Ce mă frământă acum e altceva, nu faptul că evanghelia e grea, ci energia pe care o folosim pentru a o împlini. Multe lucruri sunt grele. Este ceva uşor pe acest pământ în afară de a păcătui?! Totul este greu şi cere efort.  Însăşi viaţa e grea, dar luptăm pentru ea. Serviciul e greu, dar facem efort. Viaţa de familie e grea, dar cei care o îmbrăţişează sunt dispuşi la sacrificii, ca şi cei care aleg altă stare de viaţă. Totul, dar absolut totul e greu. Însă câtă energie folosim pentru unele şi câtă pentru altele? Cât ne zbatem pentru evanghelie şi cât pentru …restul: viaţă, familie, serviciu etc.?! Cred că pe lângă problema fidelităţii şi a statorniciei, avem o altă mare problemă: buna rânduială a energiilor, canalizarea lor. Cât din puterile şi timpul nostru sunt pentru evanghelie? Cum oare de trec zile întregi fără să ne gândim că există o evanghelie pe care trebuie să o trăim în fiecare clipă?! Da, evanghelia e grea, dar tot ce are nevoie pentru a deveni viaţa noastră este mai mult timp oferit şi mai multă energie canalizată spre ea. De aici începe totul: dăruirea timpului şi a energiei pentru evanghelie. Abia apoi ne vom putea ruga pentru cei care ne prigonesc. Abia apoi vom îndrăzni să-i privim şi mai ales să-i iubim pe duşmanii noştri. Abia apoi ne vom simţi poporul lui Dumnezeu, copiii săi preaiubiţi. Abia apoi…

Însă până atunci nu putem decât să ne rugăm cu psalmistul: „vreau să păstrez orânduirile tale, Doamne, nu mă lăsa în părăsire” (Ps 118,8). Amin!

Sâmbăta, 23 februarie 2013 

Sâmbata din saptamâna 1 din Post
Sf. Policarp, ep. m. *

 

LECTURA I
Să fii un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău.

Citire din cartea Deuteronomului 26,16-19
Moise a vorbit poporului său spunând: ¹⁶ „Astăzi Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile lui, să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău. ¹⁷Astăzi tu ai mărturisit înaintea Domnului că el va fi Dumnezeul tău, că vei umbla pe căile lui, vei păzi legile lui, poruncile şi orânduielile lui şi vei asculta de glasul lui. ¹⁸ Şi azi Domnul ţi-a mărturisit că vei fi poporul lui, după cum ţi-a spus, dacă vei păzi poruncile lui. ¹⁹ El îţi va da întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, asupra tuturor popoarelor pe care le-a făcut, şi vei fi un popor sfânt, pentru Domnul Dumnezeul tău, după cum ţi-a promis”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 118,1-2.4-5.7-8 (R.: cf. 1)
R.: Fericiţi sunt cei care păzesc Legea Domnului.
¹ Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale,
care umblă în Legea Domnului.
² Fericiţi sunt cei care păzesc poruncile lui
şi-l caută din toată inima. R.

⁴ Tu ai dat poruncile tale
ca să fie păzite cu sfinţenie.
⁵ O, de ar fi căile mele statornice
în a păzi poruncile tale. R.

⁷ Te voi lăuda cu inimă curată,
cunoscând hotărârile tale drepte.
⁸ Vreau să păstrez orânduielile tale,
nu mă lăsa în părăsire! R.

VERS LA EVANGHELIE 2Cor 6,2b
Iată, acum este timpul potrivit,
iată, acum este ziua mântuirii.

EVANGHELIA
Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁴³ „Aţi auzit că s-a spus: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău. ⁴⁴ Eu însă vă spun: Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău, ⁴⁵ ca să fiţi fiii Tatălui vostru din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei buni şi peste cei răi şi să cadă ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. ⁴⁶ Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare nu fac aceasta şi vameşii? ⁴⁷ Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac aceasta şi păgânii? ⁴⁸ Fiţi, aşadar, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este”.

Cuvântul Domnului