Prea târziu te-am iubit…

„Amintiţi-vă de faptele minunate ale lui Dumnezeu„ (Ps 104,5) este cântarea ce se înalţă astăzi din inima noastră. Amintiţi-vă pentru că nimic nu doare mai tare decât uitarea. Toţi suferim când suntem uitaţi şi părăsiţi, abandonaţi singurătăţii. De asemenea neglijăm suferinţa pe care o producem atunci când la rândul nostru uităm pe cineva. Deseori uitarea este precedată, ca un simptom, de indiferenţă şi este urmată, ca o consecinţă, de trădare. Acestea trei – indiferenţa, uitarea şi trădare – degradează chipul lui Dumnezeu din noi. Infectaţi de ele nu ne mai comportăm cu demnitate şi risipim calităţile noastre umane.

Pentru că uităm ne regăsim deseori în imaginea primei lecturi. Şi ce anume uităm? Uităm că suntem toţi fii ai Tatălui ceresc, că suntem fraţi în Cristos, că am primit acelaşi Duh. Măcinaţi de invidie suntem dispuşi nu doar să uităm, ci chiar să trădăm, să vindem. Nu ţinem cont de suferinţa victimelor noastre, nu vrem să auzim strigătul inimii lor care imploră milă. Deşi suntem creştini, ne dovedim adesea slabi, cu mâna ridicată şi gata să strigăm spre cel care e mai bun decât noi: „Iată, vine visătorul. Haideţi să-l ucidem„. Încercăm să distrugem vise şi să spulberăm speranţe doar pentru că noi nu îndrăznim să visăm. Facem rău deoarece uităm că noi nu suntem stăpânii vieţii şi ai talanţilor, ci simpli administratori.

Uitarea binefacerilor primite îi întristează pe oameni, dar şi pe Dumnezeu. Doar că el este mai răbdător decât oamenii şi încearcă să ne recupereze. Face tot posibilul ca noi să ne aducem aminte că el „este stăpânul viei„. Zilnic e vizibilă lupta pe care Dumnezeu o dă pentru a ne recuceri: ne vorbeşte prin cuvântul său, ne oferă exemplul sfinţilor, aşază lângă noi prieteni, dovezi vii ale bunătăţii sale. Însă noi, ca şi viticultorii din evanghelie, ne împotrivim harului său. Nu vrem să dăm ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu. Nu suntem mişcaţi nici măcar de prezenţa fiului său, ci nutrim gânduri ucigaşe: „Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem şi să luăm noi în stăpânire moştenirea lui„.

Însă vrem ca astăzi să nu mai fie aşa. Nu vom mai uita binefacerile lui. Cuvântul Domnului şi-a găsit locul în inima noastră şi nu vom mai trăda. Îl vom primi pe Fiul său în viaţa noastră şi vom pune în mâinile lui viaţa noastră şi drumul nostru spre înviere.

Reţine

Bucuria Domnului este ca în această zi să nu uit de binefacerile sale şi să mă dovedesc un administrator credincios al darurilor sale. Ce mi-am propus să fac astăzi cu talanţii pe care Dumnezeu mi i-a oferit?

Vineri, 1 martie 2013 

Vineri din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Albin, ep.

LECTURA I
Iată visătorul! Haideţi să-l ucidem!

Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28
³ Iacob îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi copii ai săi, pentru că era copilul bătrâneţilor sale, şi-i făcuse o haină lungă şi aleasă. ⁴ Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu-i puteau spune decât vorbe duşmănoase. ¹² Într-o zi, fraţii lui se duseseră să pască oile la Sihem. ^13a Iacob i-a spus lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem; vino să te trimit la ei”.^17b Şi s-a dus Iosif la fraţii săi, pe care i-a găsit la Dotain. ¹⁸ Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, s-au sfătuit să-l omoare. ¹⁹ Au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul. ²⁰ Haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visele lui!” ²¹ Auzind aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor şi a spus: ²² „Să nu-i luăm viaţa!” Apoi a adăugat: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustiu, dar nu vă ridicaţi mâinile asupra lui!” Iar aceasta o zicea cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi de a-l trimite la tatăl său. ²³ Când a sosit Iosif la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, ²⁴ l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. ²⁵ După aceea s-au aşezat să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismailiţi, venind dinspre Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, balsam şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. ²⁶Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos vom avea, dacă vom ucide pe fratele nostru şi vom ţine ascuns sângele lui? ²⁷ Haideţi mai degrabă să-l vindem acestor ismailiţi şi să nu ne ridicăm mâinile asupra lui, pentru că este fratele nostru, de acelaşi sânge cu noi”. Şi l-au ascultat fraţii lui. ²⁸Trecând negustorii madianiţi, fraţii l-au scos pe Iosif din fântână şi l-au vândut ismailiţilor cu douăzeci de arginţi, iar aceştia l-au dus în Egipt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,16-17.18-19.20-21 (R.: 5a)
R.: Amintiţi-vă de faptele minunate ale lui Dumnezeu.
¹⁶ Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
¹⁷ A trimis înaintea lor pe un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

¹⁸ I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus lanţuri la gât,
¹⁹ până când profeţia lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului s-a adeverit. R.

²⁰ Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile
şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat;
²¹ l-a pus stăpân peste casa lui
şi mai mare peste toată bogăţia lui. R.

VERS LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;
oricine crede în el are viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Acesta este moştenitorul: haideţi să-l ucidem!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43.45-46
În acel timp, Isus a spus mai-marilor preoţilor şi fariseilor: ³³ „Ascultaţi această parabolă: Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat în ea un teasc şi a ridicat un turn de pază, apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. ³⁴ Când a sosit timpul culesului, şi-a trimis slujitorii la viticultori, ca să-şi ridice roadele. ³⁵ Dar viticultorii au pus mâna pe slujitori şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis, după un al treilea au aruncat cu pietre. ³⁶ Atunci a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, dar şi cu aceştia s-au purtat la fel. ³⁷ În cele din urmă l-a trimis pe fiul său, zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta». ³⁸ Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul stăpânului, au spus între ei: «Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem şi să luăm noi în stăpânire moştenirea lui».³⁹ Au pus deci mâna pe el, l-au îmbrâncit afară din vie şi l-au ucis. ⁴⁰ Ei bine, când va veni stăpânul viei, ce le va face acestor viticultori?” ⁴¹ Ei îi răspund: „Ca pe nişte răi ce sunt îi va ucide fără milă, iar via o va arenda altor viticultori, care îi vor da recolta la timpul cuvenit”. ⁴² Isus le zice: „Nu aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?» ⁴³ De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade”. ⁴⁵ Arhiereii şi fariseii, auzind aceste parabole, au înţeles că despre ei este vorba. ⁴⁶ Ar fi voit deci să pună mâna pe el, dar se temeau de popor, care îl ţinea de profet.

Cuvântul Domnului

NB. Meditaţiile pe care le voi posta în luna martie, cele legate de lecturile zile, le-am publicat deja în „De la Răsăsit până la Apus”, nr. 3-4 pe anul 2013. Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de mine şi vă doresc să beneficiaţi de rodirea cuvântului divin în inimile dvs.