Prea târziu te-am iubit…

Dacă am urmărit cu atenţie textele evanghelice din duminica floriilor şi până astăzi, am văzut că mereu apare împreună cu Isus un personaj. Un om care ne aminteşte de propriile dezamăgiri şi trădări, un om care a pus banul mai presus de prietenie şi adevăr, un om care nu s-a lăsat pătruns de harul lui Dumnezeu nici măcar în ultima clipă a vieţii. Este vorba de Iuda, cel care l-a trădat, cel care, conştient de ceea ce făcuse, dar parcă sfidând orice urmă de bun simţ sau de ruşine, mai îndrăzneşte să-l întrebe pe Isus: „Oare eu să fiu, învăţătorule?”. „Tu eşti”, i-a răspuns fără ezitare Isus.

De ce oare Biserica, acum când ar trebuie să ne orienteze spre lucrurile pozitive, ni-l prezintă pe Iuda? De ce să fie Iuda amintit mereu în textele din săptămâna sfântă? Nu era mai bine să se vorbească mai mult despre ucenicul iubit, despre apostolul care stătea la pieptul lui Isus?!

Amintirea lui Iuda are în aceste zile rolul de a trezi în noi conştiinţa fragilităţii: suntem atât de vulnerabili, nesiguri, supuşi greşelilor. Noi am meditat timp de 40 de zile patima lui Cristos şi ne-am pregătit pentru sărbătoarea paştelui; am trăit un timp de post; ne-am rugat şi am încercat să ne apropiem de Dumnezeu. Doar 40 de zile şi ni se pare mult. La sfârşit ne simţim mai buni, situaţi cumva în siguranţă, la adăpost de cel rău sau de păcate. Dar iată că vine Iuda şi ne spune: „Fiţi atenţi! Nu e suficient. 40 de zile e prea puţin. Eu am stat trei ani cu Cristos. Zi de zi! Eu, Iuda, nu am auzit vorbindu-se despre el, aşa cum aţi auzit voi 40 de zile, ci eu l-am auzit chiar pe el vorbind, timp de trei ani. Mai mult, eu i-am văzut minunile, i-am simţit puterea. Mie şi celorlalţi 11 ne-a spus: „Voi sunteţi prietenii mei” şi mi-a crescut inima. Nu-mi venea să cred că Dumnezeu îmi spune că-i sunt prieten. Trei ani cu el, zi de zi, dar… tot degeaba. Uite ce-am făcut! Şi tu te lauzi cu 40 de zile?! Priveşte la rodul celor trei ani în care am fost ucenicul său şi conştientizează fragilitatea ta ca să nu faci ca mine, căci eu „m-am dus şi le-am spus: cât îmi daţi ca să vi-l dau?”.

În acest timp de îndurare, ascultă-ne, Doamne, şi fereşte-ne de trădare.

Reţine

Timpul de post se termină curând, însă lupta pentru credinţă trebuie să continue fără încetare. Trebuie să rămânem lângă Cristos. Cine se îndepărtează de Cristos, se pierde, trădează.

Miercuri, 27 martie 2013 

Miercuri din Saptamâna Sfânta
Sf. Rupert, ep.

 

LECTURA I
Faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau.

Citire din cartea profetului Isaia 50,4-9a
⁴ Domnul mi-a dat o inimă înţeleaptă, ca să ştiu să vorbesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă el mă trezeşte: de dimineaţă mă trezeşte, ca să ascult ca un ucenic. ⁵ Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. ⁶ Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. ⁷Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine. ⁸ Apărătorul meu este aproape. Cine mă va acuza? Să ne prezentăm împreună la judecată! Este cineva care vrea să mă învinuiască? ^9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi ia apărarea. Cine mă va condamna?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 68,8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14 c şi b)
R.: În acest timp de îndurare, ascultă-mă, Doamne.
⁸ Pentru tine port eu ocara
şi ruşinea îmi acoperă faţa.
⁹ Am ajuns un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele:
¹⁰ căci râvna casei tale mă consumă,
ocările celor care te insultă cad asupra mea. R.

^21bcd Ocara îmi sfâşie inima şi sunt bolnav,
ruşinea şi suferinţa mea sunt fără leac.
Aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar în zadar,
aştept mângâietori şi nu găsesc nici unul.
²² Ei mi-au pus venin în mâncare,
şi când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet. R.

³¹ Atunci voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări,
şi îl voi preamări în laude.
³³ Să vadă cei săraci şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu
şi inimile noastre se vor bucura de viaţă:
³⁴ căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu uită de cei ce sunt la închisoare. R.

VERS LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru:
tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre.
sau
Bucură-te, regele nostru,
care, ascultând de Tatăl,
ai fost dus la răstignire, ca un miel blând la înjunghiere.

EVANGHELIA
Fiul Omului merge precum este scris despre el. Vai, însă de omul acela prin care Fiul Omului este vândut!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, ¹⁴ unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei ¹⁵ şi le-a zis: „Cât îmi daţi ca să vi-l dau?” Iar ei i-au oferit treizeci de arginţi. ¹⁶ De atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mâinile lor. ¹⁷ În prima zi a Azimelor, au venit ucenicii la Isus şi l-au întrebat: „Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşti?” ¹⁸ El le-a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi-i: «Învăţătorul îţi trimite vorbă: timpul este aproape; la tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei»”. ¹⁹ Ucenicii au făcut precum le-a poruncit Isus şi au pregătit ospăţul de Paşti. ²⁰ Când s-a făcut seară, s-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece ucenici. ²¹ Pe când mâncau, Isus a spus: „Vă spun adevărul, unul dintre voi mă va vinde”. ²² Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-l întrebe unul câte unul: „Oare eu sunt, Doamne?” ²³ El le-a răspuns: „Cel care a întins o dată cu mine mâna în blid, acela mă va vinde. ²⁴ Fiul Omului merge precum este scris despre el. Vai, însă de omul acela prin care Fiul Omului este vândut! Mai bine i-ar fi fost acelui om dacă nu s-ar fi născut!” ²⁵ Iuda, cel care l-a vândut, l-a întrebat: „Oare eu să fiu, Învăţătorule?” Isus i-a răspuns: „Tu eşti”.

Cuvântul Domnului