Un pic de nebunie

Lumea noastră e plină de nebuni, nebunie, nebunii care ocupă cu uşurinţă topurile şi primele pagini ale ziarelor, revistelor, siturilor. Nu există clic dat pe google sau facebook care să nu-ţi aducă o doză de nebunie, trăită sau visată, realizată sau închipuită. Asaltat de tot felul de nebunii (unde nebunie este de multe ori sinonim cu îndrăzneala sau curajul!) mi-e ciudă că prea puţini au nebunia Crucii despre care vorbeşte apostolul Paul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu… Pentru că lumea, prin înţelepciunea ei nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia predicării… Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii” (1Cor 1,18.21.25).

Îmi vine în minte şi nu-mi dă linişte chemarea Apostolului: „O, de aţi suporta un pic din nebunia mea!” (2Cor 11,1). Mi-aş dori să am mai mult din nebunia crucii, mai mult curaj în a mă avânta într-o aventură nebună care să arunce asupra Crucii lumina învierii. Avem nevoie de mai mult curaj pentru a ignora înţelepciunea acestei lumi şi a iubi „nebunia crucii”, singura în care ne putem afla împlinirea şi mântuirea.

Când am citit fragmentul din Faptele Apostolilor (3,11-26) propus de Biserică spre meditare şi trăire (da, meditare, dar şi trăire! Poate mai ales trăire!) pentru ziua de joi din săptămâna luminată, simţeam un imbold de a ieşi în stradă şi de a striga cuvintele apostolului Petru: „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a preamărit pe slujitorul său Isus, pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi de care v-aţi lepădat, deşi Pilat era hotărât să-l elibereze. Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se graţieze un ucigaş”. Ah, cuvintele acestea sunt ca un fier înroşit în inima noastră, a celor care prin păcat ne-am lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi am ales păcatul, nedreptatea. Cuvintele acestea sunt scrise pentru mine, pentru tine, pentru noi, nu pentru vecinii noştri, nu pentru ceilalţi. Noi, eu şi tu, suntem cei care ne-am lepădat de Sfântul şi Dreptul lui Dumnezeu, de Isus Cristos prin păcatele noastre. Noi suntem cei care închidem ochii şi ţipăm „Dumnezeu a murit!” şi lăsăm răul să trăiască. Vorbim despre viaţă şi alegem moartea, vorbim despre virtuţi şi alegem păcatul, vorbim despre Cristos cel înviat şi alegem ascunzişul păcătos al „mormântului”, al întunericului, unde, credem noi, nu ne vede nimeni. Oameni sărmani şi demni de milă ce suntem!

Oare cum ar fi dacă aş ieşi acum în stradă, dacă am ieşi toţi (în spiritul nebuniei Crucii) şi am striga pentru noi şi pentru toţi cei pe care-i întâlnim: „L-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi; noi suntem martori ai acestui fapt” (Fap 3,15). Am stârni vreo reacţie? Am reuşi să scoatem pe cineva din indiferenţă? Am smulge măcar un suflet din lâncezeala păcatului şi a morţii? Nu ştim rezultatele, dar ceea ce ştim este că trebuie să strigăm, trebuie să lăsăm să se vadă: l-am omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat şi acum noi trebuie să fim martori ai acestei învierii a lui Cristos. Noi trebuie să lăsăm să se vadă că deşi am greşit alegând păcatul, iubirea lui Dumnezeu a fost mai tare decât păcatul nostru şi prin învierea lui Cristos ne-a chemat la o speranţă nouă, la o viaţă nouă. Viaţa noastră trebuie să fie o mărturie, de aceea nu avem voie să tăcem, nu avem voie să închidem în noi şi să păstrăm doar pentru noi cele sfinte, ci trebuie să le strigăm „de pe acoperişul caselor”, cu riscul de a părea nebuni în ochii lumii. Pe cât de publică şi batjocoritoare a fost moartea lui, pe atât de mult trebuie să facem să fie mediatizată şi învierea lui: toţi trebuie să o cunoască, la toţi trebuie să ajungă această veste bună: „Cristos înviat din morţi nu mai moare. Moartea nu mai are nicio putere asupra lui” (cf. Rom 6,9).

Pentru aceasta însă trebuie să ne convingem mai întâi pe noi de un alt adevăr proclamat de apostolul Petru: „Totul se întemeiază pe credinţa în numele lui Isus; acest nume l-a întărit pe omul pe care voi îl vedeţi şi îl cunoaşteţi; pentru că credinţa în Isus e aceea care i-a redat acestui om sănătatea deplină în faţa voastră a tuturor” (Fap 3,16). Credinţa în numele lui Isus este aceea care ne poate aduce vindecare nouă şi celor dragi ai noştri. Mai întâi trebuie să căutăm vindecarea spirituală şi apoi cea fizică. Credinţa, credinţa şi iarăşi credinţa în numele lui Isus ne dă curajul nebuniei crucii, curajul de a striga celor care nu vor să audă, curajul de a merge la cei care fug de strălucirea luminii, curajul de umple spaţiile virtuale cu mesajele speranţei care se află în noi. Fără credinţă nimeni nu va vorbi niciodată despre cruce şi nici nu va spera învierea.

În cuvântarea apostolului Petru este atâta mângâiere pentru inima noastră rătăcită: „De altfel, fraţilor, eu ştiu bine, că din neştiinţă aţi făcut aceasta, ca şi mai marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce vestise dinainte prin glasul tuturor profeţilor, anume că Mesia avea să pătimească. Deci convertiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să se şteargă păcatele voastre; astfel Dumnezeu va face să vină vremuri de mângâiere şi vi-l va trimite pe cel vestit vouă de mai înainte, pe Isus Cristos… Pentru voi mai întâi Dumnezeu l-a înviat pe slujitorul său şi l-a trimis să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la faptele sale rele” (Fap 3,17-20.26). Toate acestea s-au întâmplat pentru noi…

Sfânta Fecioară Maria să intervină pentru noi şi să ne mijlocească harul convertirii. Să înţelegem ce haruri am primit şi la ce „nebunie” am fost chemaţi: să dăm mărturie despre Cristos cel înviat! Dumnezeu este în aşteptarea reacţiei noastre, Dumnezeu aşteaptă un răspuns, Dumnezeu vrea astăzi un pic din nebunia noastră.

Reţine

Pentru tine mai întâi Dumnezeu l-a înviat pe slujitorul său şi l-a trimis să te binecuvânteze, ca să te întorci de la faptele tale rele. Învierea a fost şi este momentul tău de har, momentul meu de har, care ne cheamă la schimbarea vieţii, la nebunia crucii din care izvorăşte adevărata viaţă.

Joi, 4 aprilie 2013 

Joi din octava Pastelui
Sf. Isidor, ep. înv.

 

LECTURA I
Voi l-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.

Citire din Faptele Apostolilor 3,11-26
În zilele acelea, ¹¹ deoarece ologul vindecat se ţinea de Petru şi Ioan, tot poporul a alergat uimit la ei, în pridvorul lui Solomon. ¹² Petru, văzând aceasta, s-a adresat poporului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de aceasta? Pentru ce vă uitaţi aşa la noi, ca şi cum noi, prin puterea sau prin cucernicia noastră, l-am fi făcut pe acest om să umble? ¹³ Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a preamărit pe slujitorul său Isus, pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi de care v-aţi lepădat, deşi Pilat era hotărât să-l elibereze. ¹⁴ Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se graţieze un ucigaş. ¹⁵ L-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi; noi suntem martori ai acestui fapt. ¹⁶ Totul se întemeiază pe credinţa în numele lui Isus; acest nume l-a întărit pe omul pe care voi îl vedeţi şi îl cunoaşteţi; pentru că credinţa în Isus e aceea care i-a redat acestui om sănătatea deplină în faţa voastră a tuturor. ¹⁷De altfel, fraţilor, eu ştiu bine, că din neştiinţă aţi făcut aceasta, ca şi mai marii voştri. ¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce vestise dinainte prin glasul tuturor profeţilor, anume că Mesia avea să pătimească. ¹⁹ Deci convertiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să se şteargă păcatele voastre; ²⁰ astfel Dumnezeu va face să vină vremuri de mângâiere şi vi-l va trimite pe cel vestit vouă de mai înainte, pe Isus Cristos, ²¹ care trebuie să rămână în cer până în vremea aşezării din nou a tuturor lucrurilor, după cum a vorbit chiar Dumnezeu, prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime. ²² Moise a zis: „Domnul Dumnezeu va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca şi mine. Pe el să-l ascultaţi în tot ce vă va spune. ²³ Dacă cineva nu va asculta de profetul acela, va fi scos cu desăvârşire din mijlocul poporului. ²⁴ De asemenea, toţi profeţii care au vorbit de la Samuel încoace au vestit aceste zile. ²⁵ Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, atunci când i-a zis lui Abraham: „În seminţia ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului”. ²⁶ Pentru voi mai întâi Dumnezeu l-a înviat pe slujitorul său şi l-a trimis să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la faptele sale rele”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: 2ab)
R.: Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
sau
Aleluia!
^2a Doamne Dumnezeul nostru,
⁵ ce este omul că te gândeşti la el,
sau fiul omului că îl iei în seamă? R.

⁶ Cu puţin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri
şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
⁷ I-ai dat în stăpânire lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui. R.

⁸ I-ai dat în stăpânire oile şi boii laolaltă
precum şi fiarele câmpului,
⁹ păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile apelor. R.

ALELUIA Ps 117,24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învie din morţi a treia zi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48
În acel timp, ³⁵ ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. ³⁶ Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ³⁷ Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. ³⁸ Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? ³⁹ Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase, precum mă vedeţi pe mine că am”. ⁴⁰ Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. ⁴¹ Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. ⁴³El a luat şi a mâncat înaintea lor. ⁴⁴ Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. ⁴⁶ Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi ⁴⁷ şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. ⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului