Învierea lui Cristos şi Milostivirea Divină: o nouă posibilitate de a fi om!

Ioan Paul si Divina milostivire„Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui” (Ps 117,1)

Timp de o săptămână am ascultat zilnic mărturii despre prezenţa celui înviat. Am fost chemaţi şi vom fi chemaţi cu insistenţă timp de 50 de zile, cât durează Timpul Pascal, să credem în învierea lui Isus. În aceste zile de sărbătoare suntem chemaţi să experimentăm şi noi întâlnirea cu cel înviat asemenea Mariei Magadalena, asemenea ucenicilor care mergeau spre Emaus, sau chiar asemenea lui Toma, din Sfânta Evanghelie de astăzi şi să trecem de la îndoială: „Dacă nu văd, nu cred!” la acea afirmaţie plină de credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”.

Credinţa în învierea lui Isus nu e ceva uşor. Nici pentru apostoli nu a fost uşor. Şi aceasta pentru că pătimirea şi moartea lui Cristos au fost reale, dure. Părea sfârşitul. Însă chiar dacă nu e uşor, trebuie să ne luptăm pentru a ajunge la această credinţă. Trebuie să cerem în rugăciuni darul credinţei şi luminarea minţii pentru a pătrunde măcar un pic în acest mister.

Credinţa în învierea lui Isus este necesară, fundamentală, este totul. Să ne amintim cuvintele apostolului Paul: „Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa noastră. Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu, pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu spunând că l-a înviat pe Cristos” (1Cor 15,14). Credinţa în învierea lui Cristos este fundamentul: toată credinţa noastră rămâne sau cade împreună cu acest fundament.

Şi ce anume trebuie să aducă în viaţa noastră învierea lui Cristos? Dacă urmărim cu atenţie sfânta Evanghelia şi ascultăm mărturiile despre calităţile celui înviat, vedem că învierea lui Cristos este aducerea unui nou gen de viaţă, a unui nou mod de a fi, o nouă viaţă care nu mai este supusă legii devenirii sau a morţii. Însă această înviere ne interesează şi trebuie să devină pasiunea noastră pentru că ea ne oferă nouă posibilitatea de a deveni asemenea celui înviat. Saltul de calitate pe care l-a făcut Cristos prin învierea sa ne priveşte şi pe noi pentru că speranţa noastră este că şi noi vom învia împreună cu el şi că vom avea un trup glorios asemenea lui. În învierea lui Isus s-a obţinut o nouă posibilitate de a fi om, o posibilitate care îi interesează pe toţi şi deschide un viitor, un nou gen de viitor pentru oameni.

Aşadar, ne putem întreba acum, la o săptămână după evenimentul pascal, ce anume a dus nou în viaţa noastră învierea lui Cristos? S-a schimbat ceva în noi? Cei care ne privesc văd în noi efectele învierii lui Cristos? Conştientizăm noi provocările pe care ni le aduce Cristos cel înviat, dintre care două sunt cele mai evidente: să credem şi să dăm mărturie?

Credinţa interioară şi mărturia exterioară: credinţa fără fapte este moartă (Iac 2,17)

Cât priveşte credinţa, fiecare ştie în inima sa cât şi cum crede în înviere. Puţini au avut sau au harul de a pătrunde în inima celuilalt pentru a-i vedea credinţa. Uneori putem spune cu uşurinţă „eu cred în inima mea! Eu sunt convins în sufletul meu că Isus a înviat şi nu trebuie să arăt tuturor. Mie îmi ajunge să cred, fără să se vadă sau fără să fac mare tam-tam”. De aceea mulţi nici nu vin la biserică sau la sacramente: spun că au credinţa doar în inima lor şi acolo, acasă, ascunşi în camera lor, îşi păstrează această credinţă. E foarte simplu şi uşor. Însă mai ştim ceva: „credinţa fără fapte este moartă” (Iacob 2,17). Ceea ce nu se vede (cum a spus şi Toma!) este îndoielnic sau chiar inexistent! De aceea, cât priveşte mărturia despre cel înviat, aceasta nu mai poate fi ascunsă, păstrată doar pentru noi, în inima noastră: mărturia se vede sau nu există. Nu putem spune „eu dau mărturie în inima mea”. Mărturia trebuie să fie exterioară: se vede în viaţa mea că Isus Cristos a înviat? Cred şi trăiesc acest adevăr? De fapt, lucrurile sunt mai simple: în trăirea de zi cu zi (acasă, la şcoală, în familie, la serviciu, la cumpărături, la distracţie, la plimbare, în suferinţă), învierea lui Cristos are vreun efect în deciziile, gândurile, cuvintele mele?

Provocările celui înviat, menţionam mai sus, sunt două: să credem şi să dăm mărturie. Cuvântul Domnului din această zi ne indică şi două realităţi pe care trebuie să le mărturisim, două daruri ale celui înviat: pacea şi îndurarea. Dacă am ascultat cu atenţie cuvântul Domnului de astăzi am observat că sunt două propoziţii care apar de 3 ori. În sfânta Evanghelie Cristos le spune ucenicilor de trei ori: „Pacea să fie cu voi!”. Cei care trăiesc cu speranţa în cel înviat sunt purtători de pace. Cel care s-a întâlnit cu Isus cel viu răspândeşte pacea. În înviere nu are ce să caute ceea ce nu corespunde păcii adevărate cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Iar psalmistul ne invită, tot de 3 ori, să cântăm „veşnică este îndurarea Domnului”. Pace şi îndurare, milostivire!

Ambele, pacea şi îndurarea, sunt aspiraţii ale inimii omului. Toţi avem nevoie de ele şi le implorăm în rugăciunile noastre, le dorim în viaţa şi în familiile noastre. Dar ziua aceasta – Duminica Divinei Îndurări – pare să le pună atât de bine împreună, după cuvintele pe care Isus i le-a spus sfintei Faustina Kowalska: „Eu doresc să existe o sărbătoare a Milostivirii. În această zi adâncurile milostivirii mele sunt deschise, eu revărs un întreg ocean de haruri asupra sufletelor care se apropie de izvorul milostivirii mele; orice suflet care se va spovedi şi se va împărtăşi va primi iertarea totală a greşelilor sale şi reducerea pedepsei pentru ele; (…) doresc să acord o indulgenţă plenară sufletelor care se vor duce să se spovedească şi se vor împărtăşi în această sărbătoare a Milostivirii mele. (…) Neamul omenesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va întoarce spre izvorul milostivirii mele”.

Când vorbim despre Milostivirea Divină gândul trebuie să ne poarte la doi oameni deosebiţi, doi sfinţi ai Bisericii. O persoană pe care deja am amintit-o este Helena Kowalska sau sora Maria Faustina (după numele pe care şi l-a luat în mănăstire). Ea este cea care a primit în perioada interbelică revelaţiile necesare dezvoltării acestui cult. Deşi a murit la doar 33 de ani (vârsta lui Isus!) în anul 1938, mărturiile ei au ajutat enorm ca începând cu anul 1978 să se răspândească acest cult. Cealaltă persoană, marele apostol al Milostivirii Divine, este fericitul Ioan Paul al II-lea. În anul 2002 el a încredinţat întreaga omenire milostivirii divine printr-un act solemn celebrat în noua bazilică din Cracovia dedicată Milostivirii Divine.

Ce înseamnă de fapt acest cult al milostivirii divine?

Înseamnă să ai încredere în iertarea lui Dumnezeu şi să simţi binefacerile acestei iertări. Să ai convingerea că iubirea lui Dumnezeu este mereu mai mare şi mai puternică decât păcatul nostru. Puţine sunt sentimentele mai plăcute decât primirea iertării, decât împăcarea. Amintiţi-vă acea fericire care ne inundă după o spovadă bună când preotul ne spune: „Dumnezeu ţi-a iertat păcatele. Mergi în pace!”. Să ne amintim acele clipe când am spus: „Îmi pare rău! Te rog, iartă-mă!” iar celălalt ne-a răspuns: „Te iert!”. Cu ce putem compara acele trăiri puternice?

Cultul Milostivirii Divine are dedicată această duminică a II-a din Timpul Pascal, în mod special. Dar are şi alte forme de cinstire. Există Rozariul Divinei Îndurări în care în loc de Tatăl nostru se spune:  „Veşnice Părinte, îţi ofer Trupul şi Sângele, Sufletul şi Divinitatea Preaiubitului tău Fiu, Domnul nostru Isus Cristos, ca ispăşire pentru păcatele noastre şi ale lumii întregi”. Iar în loc de Bucură-te Marie se spune: „Prin Patima Sa dureroasă, ai milă de noi şi de lumea întreagă”. Acest rozariu se recomandă să se spună mai ales din Vinerea Mare până astăzi, sărbătoarea Divinei Îndurări, dar şi în orice zi, mai ales la ora 15:00 (3 după-amiaza).

De asemenea se recomandă ca, tot la ora 15:00, să se spună zilnic această rugăciune: „O, Inimă Preamilostivă a lui Isus! În amintirea patimilor şi morţii tale la acesta oră, meditând abandonul agoniei tale, mă unesc cu tine şi îţi ofer viaţa mea, cerându-ţi iertare pentru păcatele mele şi pentru cele ale lumii întregi. Amin.”

Există, de asemenea, şi o novenă legată de acest cult care se recomandă pentru a preamări Milostivirea Divină şi a cere harurile îndurării.

Există de asemenea şi o icoană devenită cunoscută în toată lumea, imaginea lui Isus din al cărui piept ies raze roşii simbolizând sângele (sacrificiul crucii şi euharistia) şi raze albe simbolizând apa (botezul şi darul Duhului Sfânt). Isus i-a spus sorei Faustina: „Pictează o imagine a mea, aşa cum mă vezi şi scrie sub ea: «Isuse, am încredere în Tine». Doresc ca această imagine să fie venerată mai întâi în capela voastră şi apoi în lumea întreagă. Acelora care vor cinsti această imagine le făgăduiesc că nu vor pieri. Eu le promit izbânda asupra duşmanilor în viaţa aceasta şi mai ales în ceasul morţii. Eu însumi îi voi apăra ca pe propria mea onoare.”

Dincolo de aceste devoţiuni rozariu, novenă, icoană, importantă este credinţa în această milostivire divină. Să te încrezi în prezenţa şi îndurarea celui înviat. Şi totodată să răspândeşti această îndurare, să-i ajuţi şi pe alţii să încreadă în milostivirea lui Dumnezeu.

Nu suntem chemaţi doar să experimentăm şi să ne bucurăm de milostivirea divină, ci suntem chemaţi să folosim milostivirea faţă de alţii, faţă de cei de lângă noi „Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (Mt 5,7).

Mai mult chiar: dacă duminica trecută eram chemaţi să mergem şi să vestim învierea, astăzi suntem chemaţi ca împreună cu această înviere să vestim milostivirea lui Dumnezeu: „Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!” Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,21-23).

Dacă nu suntem motivaţi în a vorbi despre Milostivirea Divină, în a răspândi cultul Divinei Îndurări, poate că vom primi motivaţii din aceste cuvinte puse pe buzele Mântuitorului: „Pe sufletele care răspândesc cinstirea milostivirii mele, eu le ocrotesc toată viaţa lor, ca o mamă duioasă pe pruncul său, iar în ceasul morţii, nu voi fi pentru ele un Judecător, ci Mântuitorul milostiv. În acest ceas de pe urmă, sufletul nu mai are nimic în apărarea sa, în afara milostivirii mele; fericit sufletul care, în timpul vieţii sale, s-a cufundat în izvorul milostivirii, căci judecata nu-l va atinge”.

În Sfânta Fecioară Maria avem şi o martoră a învierii, dar şi o maică a milostivirii, aşa cum o invocăm în rugăciunile noastre. Ea este cea care ne invită şi pe noi să cântăm Magnificat: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi Duhul Meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu mântuitorul meu căci milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei de se tem de el”.

Aceasta este cântarea cu care-l preamărim pe cel înviat.
Astăzi îl lăudăm pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui.
Amin.

Duminică, 7 aprilie 2013 

† DUMINICA a 2-a a Pastelui
Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr.

LECTURA I
Numărul acelora care credeau în Domnul creştea.

Citire din Faptele Apostolilor 5,12-16
12 La Ierusalim, prin mâinile apostolilor, se săvârşeau semne şi minuni multe în popor şi toţi, într-un cuget, stăteau în pridvorul lui Solomon. 13 Dintre ceilalţi, nimeni nu cuteza să li se alăture, dar poporul îi lăuda. 14 Bărbaţi şi femei, în număr din ce în ce mai mare, primeau credinţa în Domnul. 15Ei scoteau pe bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca, venind Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei. 16 Şi se aduna mulţimea din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducând pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi se vindecau.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,2-4.22-24.25-27a (R.: 1)
R.: Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!
sau
Aleluia.
2 Să spună Israel că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
3 Să spună casa lui Aron că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
4 Să spună toţi care se tem de Domnul,
veşnică este îndurarea lui! R.

22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. R.

25 Doamne, ajută-mă! Doamne, dă-mi biruinţă!
26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului;
vă binecuvântăm din casa Domnului.
27a Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.

LECTURA A II-A
Am fost mort, şi iată că sunt viu pentru toată veşnicia.

Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 1,9-11a.12-13.17-19
9 Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea care sunt în Cristos Isus, mă aflam în insula Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus.10 Am căzut în extaz în ziua Domnului şi am auzit în urma mea glas mare de trâmbiţă, care zicea:11a „Ceea ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici care sunt în Asia Mică”. 12 Şi m-am întors să văd al cui este glasul care-mi vorbea şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.13 Şi în mijlocul sfeşnicelor pe cineva asemenea cu Fiul Omului, îmbrăcat în veşmânt lung, până la picioare şi încins cu un brâu de aur. 17 Când am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort. Dar el şi-a pus mâna dreaptă peste mine: „Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă, şi cel care are viaţa. 18 Am fost mort, dar iată că sunt viu pentru toată veşnicia şi am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor. 19 Scrie deci cele pe care le-ai văzut, şi cele care sunt, şi cele care au să fie după acestea”.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 20,29
(Aleluia) Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul;
fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. (Aleluia)

EVANGHELIA
După opt zile, a venit Isus.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
19 Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” 20După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!”22 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; 23 cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. 24 Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. 25 I-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a declarat: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pacea să fie cu voi!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios”. 28 Toma i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 I-a zis Isus: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!” 30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi şi multe alte minuni care nu sunt scrise în cartea aceasta; 31 iar acestea s-au scris ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

Predica pe care am ţinut-o în capela Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”,
duminică, 7 aprilie 2013, duminica a II-a a Paştelui şi Duminica Milostivirii Divine

4 comentarii la ”Învierea lui Cristos şi Milostivirea Divină: o nouă posibilitate de a fi om!

  1. „Pacea sa fie cu voi!” „Domnul meu si Dumnezeul meu!” „Isuse ma incred in tine!”… acum si intotdeauna. Amin!
    Am avut din plin la ce sa meditez astazi, imi rasuna rand pe rand, fiecare rugaciune iaculatorie.
    Multumesc din inima parinte pentru predici si meditatii, pentru toata daruirea! Sa aveti parte de milostivirea
    Domnului totdeauna in viata! Multa binecuvantare in Cristos cel inviat!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: