Prea târziu te-am iubit…

Adevărul despre mine (ca și despre mulți semeni de-ai mei!) este că mă entuziasmez repede. Imediat ce apare ceva frumos, nou, interesant, plăcut pentru minte sau suflet (ba chiar şi pentru trup!) sunt plin de uimire şi încerc să mă apropii, să pătrund în acel univers fascinant al lumii noi, abia descoperite. Mă fascinează răsăritul şi apusul şi pot sta ore întregi aşteptând cerul roşiatic sau umbra ce învăluie munţii. Nu doar o dată am stat să văd cum iese mingea de foc din mare şi imaginile au fost superbe. Aşteptarea şi nesomnul mi-au fost răsplătite din plin de generozitatea minunăţiei răsăritului.

Dar nu doar soarele cu splendoarea răsăritului sau a apusului mă „prind” şi uit de trecerea timpului. Uneori „mă uit” în contemplarea oamenilor, a chipului lor senin, angelic; alteori rămân un urma timpului contemplând florile care dau atâta mireasmă şi culoare vieţii; sau acum, că e primăvară, vine momentul contemplării copacilor înfloriţi şi înmiresmaţi care ne aduc apoi roade atât de bogate şi benefice.

Adulmec cu interes aroma de cafea sau a unui ceai bun. Iar dacă reuşesc să combin una din ele cu o prăjitură bună, viitorul sună bine. Şi dacă toate acestea se întâmplă în compania unui bun prieten, atunci ziua are toate ingredientele pentru a fi perfectă.

Dar mai sunt multe, multe lucruri pe care nu apuc să le spun atât de clar pe cât de mult îmi plac şi care-mi fac viaţa din ce în ce mai frumoasă: cărţile, plimbările, muzica, filmele etc. Iar toate acestea sunt încununate de celebrarea sfintei Liturghii, de recitarea Rozariului sau de momentele de adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament.

Ei bine, ce mi-a venit de le-am spus pe toate acestea? Şi încă nu le-am spus pe toate, că nu aş mai termina. Nu am păţit nimic deosebit şi nici nu trăiesc un nou entuziasm, ci pur şi simplu am meditat evanghelia de astăzi şi m-am gândit că toate acestea, într-o zi, le voi avea de o mie de ori mai mult, mai puternice, mai frumoase. Şi dacă acum îmi plac atât de mult şi mă simt în al nouălea cer când le trăiesc, vă imaginaţi cum va fi când toate acestea vor fi de o mie de ori mai bune şi mai frumoase?! De o mie de ori…

Isus Cristos s-a coborât din cer ca să ne învie în ziua de apoi, ca să avem viaţa veşnică. Dumnezeu ne-a oferit tot ceea ce avem pe acest pământ. Tot ceea ce este mai bun şi mai frumos este darul său. Însă noi ştim că în timp ce ne lasă să ne desfătăm cu aceste minunăţii el lucrează şi construieşte pentru noi o împărăţie veşnică unde toate acestea vor fi de o mie de ori mai fascinante. Îmi este atât de dragă mărturia apostolului Paul care ne asigură: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).

Îmi plac la nebunie minunăţiile de pe această lume, toate acelea pe care le-am menţionat, dar şi multe, multe altele. Însă toate acestea vor fi nimic în comparaţie cu ceea ce ne aşteaptă pe lumea cealaltă, în viaţa veşnică. Aceasta înseamnă că tot ceea ce trăim aici trebuie să fie doar o pregustare a veşniciei. Tot ce ni se întâmplă aici este trecător, dincolo va fi veşnic. Tot ceea ce facem pe acest pământ, trebuie să facem cu gândul la viaţa veşnică.

Da, astăzi vă invit să ne lăsăm entuziasmaţi de acest gând: ne aşteaptă o lume de o mie de ori mai bună şi mai frumoasă. Suntem doar în trecere pe acest pământ. Suntem călători în această lume care seamănă când cu o grădină frumoasă, când cu o vale de lacrimi. Dincolo de viaţa de aici, ni se pregăteşte o viaţă veşnică pe care trebuie să o sperăm, pentru care trebuie să muncim şi despre care Isus ne asigură că există şi este pregătită pentru toţi cei care cred în el: „Aceasta este voinţa Tatălui meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţă veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi” (In 6,40).

Aşadar să prindem curaj şi să ne umplem de speranţă. Urmează ceva mult mai bun. Răul, corupţia, nedreptatea, păcatul, viciul, moartea, nu au ultimul cuvânt. Tot ce trebuie să fac este să cred în ceea ce Dumnezeu mi-a spus, iar viaţa mea, faptele şi vorbele mele, ba chiar şi gândurile mele, să fie o confirmare a credinţei.

Ar fi trist să pierd o lume de o mie de ori mai bună şi mai frumoasă!

Plin de recunoştinţă pentru binele primit şi cu speranţă în frumuseţea care va veni, nu pot decât să cânt cu psalmistul:

¹ Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie,
voi, toţi locuitorii pământului!
² Cântaţi slavă numelui său, măriţi slava lui prin laudele voastre.
^3a Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de măreţe sunt lucrările tale.

⁴ Tot pământul se închină în faţa ta
şi cântă în cinstea ta, cântă numele tău”.
⁵ Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu.
Minunate sunt lucrările tale în faţa neamului omenesc (Ps 65,1-5).

Amin!

Miercuri, 17 aprilie 2013 

Miercuri din saptamâna a 3-a a Pastelui
Ss. Ilie, Paul si Isidor, m.

 

LECTURA I
Străbăteau ţara binevestind cuvântul lui Dumnezeu.

Citire din Faptele Apostolilor 8,1-8
În ziua morţii lui Ştefan ¹ a izbucnit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim; în afară de apostoli, toţi s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei. ² Nişte bărbaţi cucernici l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit îndelung. ³ Saul dimpotrivă căuta să distrugă Biserica: pătrundea prin case, târa bărbaţi şi femei şi îi arunca în temniţă. ⁴ Iar cei ce se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul lui Dumnezeu. ⁵ Astfel, Filip a ajuns într-o cetate a Samariei şi îl propovăduia pe Cristos. ⁶ Mulţimile, auzind vorbindu-se sau chiar văzând minunile pe care le săvârşea, dădeau crezare într-un cuget celor spuse de către Filip; ⁷ mulţi dintre cei stăpâniţi de diavoli erau eliberaţi de duhurile rele, care ieşeau din ei, scoţând strigăte puternice; mulţi paralitici şi bolnavi au fost vindecaţi. ⁸ A fost o mare bucurie în cetatea aceea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 65,1-3a.4-5.6-7a (R.: 1)
R.: Strigaţi lui Dumnezeu, toţi locuitorii pământului.
sau
Aleluia.
¹ Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie,
voi, toţi locuitorii pământului!
² Cântaţi slavă numelui său, măriţi slava lui prin laudele voastre.
^3a Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de măreţe sunt lucrările tale. R.

⁴ Tot pământul se închină în faţa ta
şi cântă în cinstea ta, cântă numele tău”.
⁵ Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu.
Minunate sunt lucrările tale în faţa neamului omenesc. R.

⁶ El a prefăcut marea în pământ uscat
şi râul a fost trecut cu piciorul;
de aceea ne bucurăm de-a pururi.
^7a Căci el stăpâneşte pe vecie prin puterea lui. R.

ALELUIA In 6,40
(Aleluia) Cine crede în Fiul are viaţa veşnică
şi eu îl voi învia în ziua de apoi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta este voinţa Tatălui: ca oricine crede în Fiul să aibă viaţă veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,35-40
În acel timp, Isus spunea mulţimii iudeilor: ³⁵ „Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată. ³⁶ Dar v-am spus că m-aţi văzut şi totuşi nu credeţi. ³⁷ Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine; şi pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afară, ³⁸ pentru că m-am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. ³⁹ Or, aceasta este voinţa celui ce m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i învii în ziua de apoi. ⁴⁰ Aceasta este voinţa Tatălui meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede într-însul să aibă viaţa veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi”.

Cuvântul Domnului