Prea târziu te-am iubit…

Cu ceva timp în urmă, pe 8 mai, l-am sărbătorit pe fericitul Ieremia, omul despre care se spune că nu voia să meargă în Iad. Şi conform mărturiilor date de cei care l-au cunoscut şi de biografii săi (este o carte care se numeşte chiar aşa: „Omul care nu voia să meargă în Iad”) a dus o viaţă sfântă, a stat departe de tot ceea ce l-ar fi putut condamna la Iad.

În timp ce fericitul Ieremia trăia în sfinţenie ca să nu meargă în Iad, omul din evanghelia de astăzi aleargă la Isus ca să afle ce trebuie să facă pentru a moşteni viaţa veşnică, pentru a merge în Cer (în fond, noi știm că astea sunt variantele finale pentru toți: Iadul sau Cerul!). Avem in faţa noastră un om care-şi dorea cerul. Un om exemplar pentru că atunci când Isus i-a enumerat poruncile ( să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu dai mărturie falsă, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta!) el a putut spune: „Învăţătorule, toate aceste porunci le-am păzit din tinereţe” (Mc 10,20). Câți dintre noi am putea spune asemenea lui în fața unei cercetări riguroase a cugetului?! Suntem în fața unui om extraordinar pe care, aşa cum notează evanghelistul, Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit. Apoi i-a spus: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă!” (Mc 10,21). Şi aici se termină partea fericită şi exemplară a vieţii omului doritor să meargă în cer. E atât de succintă descrierea evanghelistului: „la auzul acestor cuvinte, el s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii” (Mc 10,22). Nu a fost dispus să facă şi pasul decisiv pentru a merge în cer. Un singur lucru îi lipsea, dar era un lucru important. La ce ești dispus să renunți pentru a merge în Cer?! Da, iarăși renunțări, sacrificii, cerințe! Drumul nostru spre Cer trebuie să ni-l construim, trebuie să muncim pentru el: nu e ceva gata făcut și noi doar profităm. Drumul spre Cer presupune muncă, frământări, acțiuni, întrebări, renunțări etc.

Avem două exemple de oameni, unul doritor să moştenească viaţa veşnică, altul care nu voia să meargă în Iad. Ambii doreau Cerul, chiar dacă aveau drumuri diferite prin care sperau să ajungă la el. Însă dincolo de ei, suntem noi, cei care deseori nu ne temem nici de Iad şi nu dorim nici Cerul. Suntem oameni indiferenţi în faţa unui viitor care e mai sigur decât trecutul nostru: ziua decisivă pentru veşnicia noastră. Simt în viaţa mea că nu mereu mă sperie Iadul, după cum nu în fiecare zi suspin de dorul Cerului. Parcă uităm, parcă dormim şi trebuie să vină cineva să ne trezească şi să ne spună: „Ai grijă, iadul există. Veghează!” sau „Fii fericit! Trăieşte corect! Iubeşte! Speră! Iartă! Cerul există şi te aşteaptă!”. Şi acest lucru îl face astăzi evanghelia zilei: omule, trezeşte-te şi interesează-te măcar un pic despre viaţa veşnică, despre Cer! Fă ceva pentru mântuirea ta! Doamne, nici nu mai știu când te-am întrebat ultima dată: „Eu ce trebuie să fac pentru a merge în Cer?” Oare mă mai intereseată Cerul? Sau mai sperie pe cineva Iadul?

Adevărul este că se vorbeşte prea puţin despre Iad: pentru că nu vrem să speriem pe nimeni. Se spune că s-a dus perioada terorii sau a „talibanismului” religios când trebuia inspirată frica de Iad ca să se ajungă în Cer. Astăzi, se spune, se preferă calea senină a pozitivismului: totul trebuie prezentat în culori vii, atrăgătoare. Dar oare nu riscăm să transformăm totul într-o dulcegărie care nu mai stârneşte nici un interes?!

Drumul spre Paradis nu e unul roz. Mântuirea nu e o dulcegărie, aşa cum deseori o tratăm noi. Mântuirea este realitatea cea mai serioasă pentru care trebuie să ne zbatem şi despre care trebuie să ştim că este cu neputinţă pentru noi să o realizăm: „Lucrul acesta (mântuirea) este cu neputinţă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu. Căci pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă” (Mc 10, 27). Aici, la Domnul este speranţa noastră. Dar cred că trebuie să vadă şi din partea noastră un minimum de interes.

Să facem astăzi linişte în viaţa noastră. Să alergăm la Isus şi să-i spunem: „Învăţătorule, eu ce trebuie să fac pentru a moşteni viaţa veşnică? Ce-mi lipseşte pentru a mă mântui? Cum să fac să nu ajung în Iad?”. Şi să ascultăm răspunsul lui. Chemarea lui e mereu la convertire. Să medităm cu încredere în bunătatea sa cuvintele primei lecturi de astăzi. În aceste cuvinte este speranţa mea: „Celor care regretă răul făcut, Dumnezeu le deschide drumul întoarcerii. El îi întăreşte pe cei cărora le lipseşte statornicia. Întoarce-te la Domnul, lasă-te de păcatele tale, roagă-te lui şi înlătură scandalul. Întoarce-te la Cel Preaînalt, îndepărtează-te de nedreptate, urăşte din inimă nelegiuirea… Cât de mare este mila Domnului, cât de mare este iertarea lui pentru cei care se întorc la el! (Sir 17,19-21.24).

Buna noastră mamă, sfânta fecioară Maria, să ne fie model de trăire a cuvântului lui Dumnezeu. Să alergăm la mijlocirea ei puternică, pentru că ea este Regina Cerului și Scăparea păcătoșilor. Ea să pună în inima noastră dorința după viața veșnică. Amin!

Luni, 27 mai 2013 

Luni din saptamâna a 8-a de peste an
Sf. Augustin din Canterbury, ep. *

 

LECTURA I
Întoarce-te la Domnul, îndepărtează-te de nedreptate.

Citire din cartea lui Ben Sirah 17,19-24
¹⁹ Celor care regretă răul făcut, Dumnezeu le deschide drumul întoarcerii. El îi întăreşte pe cei cărora le lipseşte statornicia. ²⁰ Întoarce-te la Domnul, lasă-te de păcatele tale, roagă-te lui şi înlătură scandalul. ²¹ Întoarce-te la Cel Preaînalt, îndepărtează-te de nedreptate, urăşte din inimă nelegiuirea.²² Nimeni nu-l poate lăuda pe Cel Preaînalt în locuinţa morţilor, pentru că aceştia nu mai sunt vii ca să-l preamărească. ²³ Din partea celui mort, ca de la unul care nu mai este, a încetat orice laudă; numai cel viu, cel sănătos îl va lăuda pe Domnul. ²⁴ Cât de mare este mila Domnului, cât de mare este iertarea lui pentru cei care se întorc la el!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 31,1-2.5.6.7 (R.: cf. 11a)
R.: Să ne bucurăm în Domnul, căci el ne mântuieşte.
¹ Fericit este omul căruia i s-a iertat păcatul,
căruia i s-a acoperit fărădelegea!
² Fericit este omul, căruia Domnul nu-i ia în seamă nelegiuirea
şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie. R.

⁵ Eu ţi-am mărturisit păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele!”
Şi tu mi-ai luat povara vinovăţiei mele. R.

⁶ Astfel, orice om cucernic să ţi se roage în vreme de restrişte;
şi atunci nici apele care se dezlănţuie nu-l vor putea atinge. R.

⁷ Tu eşti pentru mine un loc de scăpare, tu mă scoţi din necaz,
tu faci să izbucnească în jurul meu
cântări de bucurie ale mântuirii. R.

ALELUIA 2Cor 8,9
(Aleluia) Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogăţim. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde tot ce ai şi urmează-mă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, ¹⁷ pe când Isus era gata să plece la drum, a alergat la el un om, a căzut în genunchi înaintea lui şi l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică?”¹⁸ Isus i-a răspuns: „Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu!¹⁹ Cunoşti poruncile: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu dai mărturie falsă, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta!” ²⁰ El i-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste porunci le-am păzit din tinereţe”. ²¹ Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă!” ²² Dar la auzul acestor cuvinte, el s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. ²³ Isus s-a uitat împrejur şi a zis ucenicilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!” ²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele lui. Dar Isus a luat cuvântul din nou şi le-a zis: „Copiii mei, cât de greu se intră în împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu”. ²⁶ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Atunci cine se mai poate mântui?” ²⁷ Isus s-a uitat la ei şi le-a răspuns: „Lucrul acesta este cu neputinţă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu. Căci pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

Cuvântul Domnului