Prea târziu te-am iubit…

Au fost vremuri când „a trăi însemna Cristos”. Din scrierile sfântului Ignaţiu de Antiohia, mai exact din trăirile lui, se poate înţelege cu uşurinţă ce însemna pentru creştinii de altădată iubirea lui Cristos, iubirea de Dumnezeu. Ei sunt şi rămân pentru totdeauna cu adevărat creştini exemplari, modele pentru noi. Poate că într-o zi îl vom dori şi noi pe Cristos la fel de mult ca sfântul Ignaţiu de Antiohia. Iată ce spunea el, înainte de clipa martiriului său:

Nu numai să-mi spun creștin, ci și să fiu găsit creștin

Niciodată n-ați invidiat pe cineva; pe alții i-ați învățat. Eu însă vreau să fie trainice acelea pe care le porunciți prin învățăturile voastre. Mie cereți-mi numai atât: putere pentru cele dinăuntrul meu și din afara mea, ca nu numai să vorbesc, ci și să voiesc, nu numai să-mi spun creștin, ci și să fiu găsit creștin. Dacă voi fi găsit, pot să-mi spun și creștin; atunci sunt credincios, când nu mă arăt lumii. Nu este bine a te arăta. Căci Dumnezeul nostru, Isus Cristos, se arată mai mult acum, când s-a întors la Tatăl. Când creștinismul este urât de lume, se vede că nu este o lucrare a convingerii omenești, ci a puterii divine. Scriu tuturor Bisericilor și le fac cunoscut tuturora că eu de bunăvoie mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicați. Vă rog să nu-mi arătați o bunăvoință nepotrivită. Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care îl pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Cristos. Mai degrabă lingușiți fiarele, ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu, ca nu cumva, adormind, să fiu povară cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Isus Cristos, când nici trupul meu nu-l va vedea lumea. Faceți rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit, prin aceste unelte, jertfă lui Dumnezeu. Nu vă poruncesc ca Petru și Paul. Aceia erau apostoli, eu, un osândit; aceia, liberi, iar eu, un sclav. Dar dacă sufăr, voi fi un dezrobit al lui Cristos și voi învia liber în el. Acum, când sunt înlănțuit, învăț să nu doresc nimic. Din Siria până la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat și pe mare, noaptea și ziua, înlănțuit de zece leoparzi, adică de o grupă de soldați; aceștia, chiar când le faci bine, se fac mai răi. Cu nedreptățile lor, capăt mai multă învățătură, dar nu sunt justificat prin aceasta (1Cor 4,4). Aș dori ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata. Am să le lingușesc, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii și nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bunăvoie, eu le voi sili. Iertați-mă! Eu știu ce îmi este de folos. Acum încep să fiu ucenic! Nici o făptură din cele văzute și nevăzute să nu caute să mă împiedice de a-l dobândi pe Cristos! Să vină peste mine foc și cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărțirea trupului, risipirea oaselor, strivirea mădularelor, măcinatul întregului trup, relele chinuri ale diavolului. Să vină toate, numai să-l dobândesc pe Cristos.

Din Breviar, de la Oficiul Lecturilor de luni, săptămâna a X-a
Scrisoarea către romani a sfântului Ignațiu de Antiohia, episcop martir
(3, 1 – 5, 3: Funk 1, 215-219)