Prea târziu te-am iubit…

Evanghelia de astăzi este copleşitoare prin simplitatea şi claritatea ei: „Mergeţi şi spuneţi că împărăţia cerurilor este aproape, vindecaţi pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi şi scoateţi-i pe diavoli. Gratis aţi primit, gratis să daţi. Nu purtaţi la brâiele voastre nici aur, nici argint, nici monede de aramă; să nu luaţi cu voi nici desagă pentru drum, nici haină de schimb, nici încălţăminte, nici toiag, pentru că cel care munceşte are dreptul la hrană” (Mt 10,7-10). Pare totul atât de simplu. Şi poate că aşa şi este: simplu. Dar avem noi grijă să complicăm lucrurile. Sau poate că istoria le-a complicat şi timpurile sunt acum altfel şi noi doar trăim aceste timpuri fără a avea puterea de a le schimba. Poate!

După 2000 de ani suntem în faţa aceluiaşi cuvânt al lui Dumnezeu care ne îndeamnă: „mergeţi şi spuneţi”. Cine se încumetă? Cine sunt cei care îndrăznesc să străbată străzile oraşelor sau potecile reţelelor de socializare şi să strige: „Împărăţia cerurilor este aproape”? Merg doar cei care au un pic din nebunia crucii. Au mers atunci ucenicii şi au vestit. Şi după ce au strigat pe drumurile lor apropierea împărăţiei lui Dumnezeu, au văzut că într-adevăr vorbele lor erau însoţite de fapte minunate: bolnavi vindecaţi, morţi înviaţi, leproşi curăţaţi şi diavoli exorcizaţi, alungaţi. Exact în ordinea asta: au vestit şi abia apoi au făcut şi fapte minunate.

Însă astăzi pare să fie necesară o modificare: întâi faptele, minunile, senzaţionalul, şi abia apoi ai cui să vorbeşti. Dacă faci ceva extraordinar se adună lumea ca la urs şi toţi par dispuşi să te asculte şi să-ţi pună întrebări. Ba chiar poţi ocupa cu lejeritate poziţii de top în gama variată a mijloacelor de comunicare. Dar dacă doar vorbeşti, eşti trecător, nesemnificativ şi plictisitor. Chiar dacă spui şi că împărăţia cerurilor este aproape, cu tot ce înseamnă această apropiere (imagini apocaliptice), nu stârneşti multe valuri. Forţa cuvântului pierde teren în faţa forţei nimicitoare a imaginii. Pare să fi apus acea vreme când calea spre inimă şi minte era deschisă prin auz. Astăzi această cale trece mai mult prin văz: trebuie să văd, ca să cred, ca să mă entuziasmez, ca să mă simt implicat, chemat etc.

Şi aici apare o tristeţe: viaţa creştinilor (cel puţin viaţa mea!) nu oferă o gamă de imagini prea atractivă. Avem puţine lucruri de arătat: vorbim mult şi facem puţin (repet, mă refer strict la mine! De fapt, asta fac acum: vorbesc în scris, dar de făcut, fac puţine lucruri care să îndrepte inima oamenilor spre împărăţia cerurilor care se apropie). Chiar în aceste clipe împărăţia cerurilor se apropie şi noi facem atât de puţin pentru a ieşi în întâmpinarea ei, în întâmpinarea lui Cristos care vine. Iar oamenii caută mai mult imagini, decât sunete. Am ajuns aproape neputincioși în a ne mărturisi credința cu convingere. Și aceasta pentru că ne lipsesc faptele.

Este adevărat că nu mai avem credinţă suficientă (cel puţin eu!) pentru a face minuni. Nu mai ştim cum să ne apropiem de Dumnezeu (cel puţin eu!) astfel încât el să fie totul nostru, viaţa noastră, tot ce sperăm mai bun. Nu mai vorbesc de disponibilitatea pentru sacrificiu sau jertfe, mai ales martiriu, ca sfântul Barnaba, sărbătorit astăzi. S-a stins şi zelul acesta. De murit, nu suntem dispuşi să murim pentru Cristos, de trăit pare prea greu să trăieşti numai pentru Cristos. Atunci măcar să vorbim. Da, să vorbim. Şi asta nu ca să ne aflăm în treabă. Nu ca o metodă de a păcăli pe alţii şi pe noi înşine cum că „suntem buni şi credincioşi”. Ci să vorbim plini de speranţă că într-o zi chiar aşa va fi: ceea ce spunem vom crede şi vom practica din toată inima (Exact cum suna la intrarea în rândul clerului: ai grijă ca ceea ce citești, să crezi; ceea ce crezi, să predici; ceea ce predici, să practici!). Şi atunci, abia atunci, şi vorbele noastre vor fi însoţite de fapte minunate.

Vă invit să ne asociem cu psalmistul. Nu ştim viaţa lui. Nu ştim dacă a făcut sau nu minuni, dacă a fost sau nu un sfânt sau un fariseu, un om bun sau un om rău. Dar ştim un lucru: a vestit faptele minunate ale lui Dumnezeu. În felul său, psalmistul a strigat pe uliţele cetăţii sale: împărăţia cerurilor este aproape. Să mergem şi noi împreună cu el. Să vestim şi noi fraţilor noştri mântuirea Domnului. Să spunem tuturor: împărăţia cerurilor este aproape. Preasfânta Inimă a lui Isus să ne ofere puterea de a cânta în viaţa noastră faptele minunate ale lui Dumnezeu, de a rosti în fiecare zi măcar un imn de laudă la adresa Creatorului şi o rugăciune plină de speranţă spre Cristos cel care vine împreună cu împărăţia sa. Lui să-i fie slavă şi cinste în veci de veci şi împreună cu el să ajungem şi noi în împărăţia cerurilor. Amin.

Marţi, 11 iunie 2013 

Marti din saptamâna a 10-a de peste an
Ss. Barnaba, ap. **; Ioan de Facundo, pr.; Fer. Iolanda, calug.

 

LECTURA I
Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă.

Citire din Faptele Apostolilor 11,21b-26; 13,1-3
În zilele acelea, ^21b un mare număr de oameni au îmbrăţişat credinţa şi s-au întors la Domnul. ²²Biserica din Ierusalim a auzit vorbindu-se despre acestea şi atunci Barnaba a fost trimis până la Antiohia. ²³ Acesta, când a ajuns şi a văzut cum a lucrat harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână ataşaţi de Domnul, din toată inima. ²⁴ Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s-a întors la Domnul o mare mulţime de oameni. ²⁵ De aceea Barnaba a plecat la Tars ca să-l caute pe Saul, ²⁶ şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Un an întreg ei au fost oaspeţii acestei Biserici şi au instruit foarte mult popor. Astfel că la Antiohia s-a dat ucenicilor, pentru întâia oară, numele de creştini. ^13,1 În această Biserică din Antiohia erau nişte oameni care profeţeau şi învăţau: Barnaba şi Simeon, numit Negru, Luciu din Cirene, Manahen, cel care fusese crescut împreună cu Irod Tetrarhul, şi Saul. ² Într-o zi, pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Păstraţi-mi pe Barnaba şi pe Saul pentru misiunea la care i-am chemat!” ³ Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,1.2-3ab.3cd-4.5-6
R.: Voi vesti fraţilor mei mântuirea Domnului.

¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au adus biruinţă. R.

² Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor;
^3ab şi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

^3cd Toate marginile pământului
au văzut biruinţa Dumnezeului nostru.
⁴ Strigaţi către Domnul, cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului,
izbucniţi în strigăte de veselie şi cântări de laudă. R.

⁵ Cântaţi Domnului din harpă,
să răsune harpa împreună cu toate instrumentele.
⁶ Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru. R.

ALELUIA Cf. Lc 4,18
(Aleluia) Domnul m-a trimis să vestesc săracilor evanghelia;
să propovăduiesc celor închişi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi şi spuneţi că împărăţia cerului este aproape.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-13
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁷ „Mergeţi şi spuneţi că împărăţia cerurilor este aproape, ⁸vindecaţi pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi şi scoateţi-i pe diavoli. Gratis aţi primit, gratis să daţi. ⁹ Nu purtaţi la brâiele voastre nici aur, nici argint, nici monede de aramă; ¹⁰ să nu luaţi cu voi nici desagă pentru drum, nici haină de schimb, nici încălţăminte, nici toiag, pentru că cel care munceşte are dreptul la hrană. ¹¹ Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă dacă este acolo un om vrednic şi rămâneţi la el până la plecarea voastră. ¹² Când intraţi într-o casă, salutaţi-i pe cei care locuiesc într-însa, dorindu-le pace. ¹³ Dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei, iar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

Cuvântul Domnului