Mi-a rămas în minte, ca o rugăciune înălţată către cer, psalmul de la sfânta Liturghie de ieri:
Dă-mi, Doamne, bucuria unei inimi curate.
1 Fericit este omul căruia i s-a iertat păcatul,
căruia i s-a acoperit fărădelegea!
2 Fericit este omul, căruia Domnul nu-i ia în seamă nelegiuirea
şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie. R.
5 Eu ţi-am mărturisit păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele!”
Şi tu mi-ai luat povara vinovăţiei mele. R.
7 Tu eşti pentru mine un loc de scăpare, tu mă scoţi din necaz,
tu faci să izbucnească în jurul meu
cântări de bucurie ale mântuirii. R.
11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă.
Scoateţi strigăte de bucurie,
toţi cei drepţi cu inima. R.
Dă-mi, Doamne, bucuria unei inimi curate.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu