Prea târziu te-am iubit…

De mici copii am fost învăţaţi că nu e frumos să arăţi cu degetul. De altfel, am avut deseori ocazia să citim Codul bunelor maniere şi să confirmăm acest adevăr: arătatul cu degetul este nepoliticos. Însă când citim în această zi fragmentul evanghelic avem impresia că îl zărim pe Cristos cum îi „arată cu degetul” pe farisei, apoi pe învăţătorii Legii şi apoi, clar, şi pe noi: „Vai vouă!”. Ba chiar şi apostolul Paul pare să facă acelaşi lucru atunci când spune: „Tu, cu împietrirea ta şi cu inima ta care nu vrea să se întoarcă îţi agoniseşti mânie pentru ziua mâniei în care se va arăta dreapta judecată a lui Dumnezeu”. Şi cred că au şi motive să ne arate cu degetul.

Însă suntem în faţă unei „arătări cu degetul” doar dacă suntem superficiali. Cine coboară în profunzimea lecturilor de astăzi şi a întregului cuvânt al lui Dumnezeu descoperă diferenţa între „a arăta cu degetul” spre condamnare şi „a pune degetul pe rană” spre vindecare. Aici se realizează diferenţa pe care mai întâi trebuie să o observăm pentru ca apoi să o practicăm: Cristos nu identifică păcătosul pentru a-l condamna, ci scoate la suprafaţă răul din el pentru a-l vindeca. Cristos pune degetul pe rănile noastre şi în felul acesta ne descoperă adevărata cauză a situaţiei neplăcute în care ne aflăm.

Poate că aceasta este ziua în care trebuie să devenim şi noi asemenea lui Cristos, fără a încălca bunele maniere. Nu trebuie să mergem spre aproapele pentru a-l arăta cu degetul, însă trebuie să ne apropiem de el şi să „punem degetul pe rană”, acolo unde este cazul. De multe ori ne lipseşte acest curaj: vedem starea jalnică în care se află unii – şi spiritual şi material – dar nu avem curajul să le dezvăluim adevărata cauză pentru care au ajuns în această situaţie. Ne temem ca nu cumva să fim acuzaţi că noi, nevrednicii, arătăm cu degetul. Şi nu ar fi prima dată când am vrea să facem un bine şi (a)pare un rău. Totuşi, ne trebuie curajul de a striga împreună cu Isus: „Vai vouă pentru că…”. Dar aceasta nu înainte de a ne striga nouă înşine: „Vai mie…”! Şi completarea o ştie fiecare pentru sine: „Vai mie pentru că…”. Vino, Doamne Isuse, şi pune degetul pe rănile sufletului nostru spre vindecare.

Reţine

A fi asemenea lui Cristos sau a fi unul dintre ucenicii săi înseamnă şi să avem curajul să trecem de la „a arăta cu degetul” la „a pune degetul pe rană”. Numai aşa vom ieşi din indiferenţă şi ne vom manifesta adevărata dragoste faţă de aproapele.

Miercuri, 16 octombrie 2013 

Miercuri din saptamâna a 28-a de peste an Ss. Margareta M. Alacoque, calug. *; Hedviga, calug. *; Longin, m.

LECTURA I Dumnezeu va răsplăti pe fiecare după faptele sale.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 2,1-11 ¹ Tu, omule, care îi judeci pe păgâni – oricine ai fi – nu te poţi dezvinovăţi, căci tu, care îi judeci pe alţii, dar faci aceleaşi lucruri ca şi ei, judecându-i, te condamni pe tine însuţi. ² Noi ştim că Dumnezeu îi va judeca după adevăr pe cei care săvârşesc astfel de lucruri. ³ Iar tu, omule, care îi judeci pe cei care săvârşesc astfel de lucruri, pe care le faci şi tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau poate îi dispreţuieşti bogăţiile de bunătate, de îngăduinţă şi de îndelungă răbdare? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Tu, cu împietrirea ta şi cu inima ta care nu vrea să se întoarcă îţi agoniseşti mânie pentru „ziua mâniei” în care se va arăta dreapta judecată a lui Dumnezeu. ⁶ El va răsplăti pe fiecare după faptele sale ⁷ şi anume: celor care fac binele cu stăruinţă şi astfel caută slava, cinstea şi nemurirea le va da viaţa veşnică, ⁸ însă pe cei care, din spirit de revoltă, se împotrivesc adevărului şi se supun nedreptăţii, îi va ajunge mânia şi urgia lui Dumnezeu. ⁹ Necaz şi strâmtorare va veni peste tot omul care săvârşeşte răul, întâi peste cei proveniţi dintre iudei, dar şi peste cei proveniţi dintre păgâni. ¹⁰ De mărire, cinste şi pace se va bucura tot omul care săvârşeşte binele, mai întâi cei proveniţi dintre iudei, dar şi cei proveniţi dintre păgâni: ¹¹ căci Dumnezeu nu este părtinitor atunci când îi judecă pe oameni.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 61,2-3.6-7.9 (R.: cf. 13b) R.: Dumnezeu îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. ² Numai în Dumnezeu îşi află sufletul meu odihna, de la el îmi vine ajutorul. ³ Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea nu mă clatin. R.

⁶ Numai în Dumnezeu îşi află sufletul meu odihna, el singur este speranţa mea. ⁷ Numai el este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; de aceea nu mă clatin. R.

⁹ Popor al Domnului, ai încredere în Dumnezeu în orice timp, revarsă-ţi inima în faţa lui. Dumnezeu este adăpostul nostru! R.

ALELUIA In 10,27 (Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA Vai vouă, fariseilor, şi vouă, învăţători ai Legii!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,42-46 În acel timp, ⁴² Domnul a spus: „Vai vouă, fariseilor! Voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate zarzavaturile, dar daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu. Pe acestea trebuie să le faceţi fără să le lăsaţi nefăcute pe celelalte! ⁴³ Vai vouă, fariseilor, pentru că voi căutaţi locurile dintâi în sinagogi şi vă place să vă salute lumea prin pieţele publice. ⁴⁴ Vai vouă, pentru că sunteţi ca nişte morminte, care nu se văd şi oamenii trec peste ele fără să-şi dea seama!” ⁴⁵ Atunci unul dintre învăţătorii Legii a luat cuvântul: „Învăţătorule, spunând acestea, ne faci de ocară şi pe noi”. ⁴⁶ Isus a răspuns: „Vai şi vouă, învăţători ai Legii, pentru că puneţi pe spinarea oamenilor sarcini cu neputinţă de purtat, pe care voi nici cu un deget nu le atingeţi”.

Cuvântul Domnului