Prea târziu te-am iubit…

Epoca postdecembristă a adus cu sine în țara noastră, printre altele, şi o multitudine de procese. Oamenii au început să se dea în judecată unii pe alţii pentru a-şi împărţi pământurile sau pentru a-şi recupera bunurile confiscate de regimul comunist. Oamenii se judecă între ei, se judecă cu părinţii sau fraţii, cu vecinii sau prietenii, cu firmele sau cu statul. Îşi împart bunurile, îşi dispută proprietăţile sau îşi desfac căsătoriile. Sălile de judecată sunt pline de procese din toate domeniile. Dar toţi ştim că în aceste procese martorii au un rol fundamental. De cele mai multe ori, prezenţa sau absenţa lor, mărturia lor pro sau contra, dau direcţia unui proces. Cei care vor să câştige lupta ajunsă în instanţă îşi caută martori, caută o mărturie în favoarea lor şi a cauzei pe care o susţin.

Cei care au trecut prin experienţa unui proces sau care au fost citaţi ca martori într-o sală de judecată, pot citi într-o lumină diferită fragmentul evanghelic de astăzi. Poate ei, dar nu numai ei, înţeleg mai bine de ce Cristos şi Biserica sa au nevoie şi astăzi de martori autentici. În viaţa de creştin trebuie să existe mereu această atitudine a martorului care doreşte ca adevărul să iasă învingător, care doreşte să fie de partea binelui. Presiunea care se exercită asupra martorilor în sălile de tribunal, se exercită astăzi asupra creştinului în orice ungher al vieţii. Oriunde trebuie să-l mărturiseşti pe Cristos, tocmai cu riscul de a fi ameninţat, lovit, tras la răspundere, acuzat pe nedrept. Acesta este şi motivul pentru care, în ultimul timp, suveranii pontifi nu au încetat să strige această necesitate urgentă a Bisericii: „Astăzi avem nevoie de martori, de mărturisitori, mai mult decât de învăţători”. Astăzi se caută un martor al lui Cristos, al Adevărului, al Bisericii. Cine este dispus să dea mărturie despre Cristos prin viaţa sa, prin cuvintele sale? Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra celor care-şi spun creştini, asupra noastră, a celor care am auzit evanghelia. Aşadar, suntem martori sau suntem creştini doar cu numele?

Astăzi însuşi Cristos este cel care ne cheamă să înţelegem că dacă ne luăm în serios numele de creştin, atunci trebuie să fim martorii săi: să dăm mărturie despre el înaintea oamenilor. Sunt trei lucruri pe care trebuie să ni le întipărim bine în minte şi cu care trebuie să trăim în această zi. În primul rând mărturia noastră despre Cristos trebuie să fie una credibilă, să fie concordanţă între cuvintele şi faptele noastre, între ceea ce suntem şi ceea ce facem. În al doilea rând, trebuie să trăim cu acea convingere că mărturia noastră contează, are un rol decisiv, atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru. Prin ceea ce facem nu doar că ne decidem propria soartă în veşnicie, dar contribuim şi la răspândirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ printre semenii noştri. O viaţă trăită în adevăr, ca martor autentic al lui Cristos, poate smulge din lâncezeală un suflet care „îl tăgăduieşte pe Domnul” sau „care rosteşte cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt”. De aceea e bine să ne uităm mai des la noi, la faptele şi cuvintele noastre, pentru că ele au un rol decisiv în viitorul nostru şi al celor de lângă noi. În al treilea rând, să nu ne temem dacă vom fi traşi la răspundere pentru mărturia noastră de partea Adevărului. Pentru mărturia noastră lumea ne va judeca, marginaliza, cataloga, însă în acele momente, de partea noastră va fi însuşi Dumnezeu. Domnul e fidel, „Domnul îşi aduce aminte întotdeauna de legământul său”, de martorii săi, aşa cum am cântat cu psalmistul. Iar părintele nostru Abraham ne stă ca model al omului care a înţeles că merită să te încrezi în Domnul, merită să fii martorul celui care „dă viaţă morţilor şi cheamă la existenţă ceea ce nu există”.

Nu ni se cere mult, ci doar atât: viaţa noastră să fie o mărturie autentică despre Cristos. Să nu ne ruşinăm de el, de evanghelia sa, de Biserica sa. Să nu rostim cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt. Să nu-l întristăm pe Dumnezeu. Să nu ne temem: când Domnul e cu noi cine ne poate sta împotrivă?

Reţine

Astăzi Domnul bate la ușa ta și te întreabă simplu de tot: vrei să fii martorul meu? Vrei să arăți lumii cine sunt, cum sunt și de ce merită să fiu iubit? Vrei să arăți lumii că cine se încrede în mine nu are motiv să se îngrijoreze în fața dificultăților? Vrei? Vrem?
Astăzi se caută pentru Biserică un om care să dea mărturie despre Cristos, despre Evanghelie şi despre Biserică. Noi ce fel de mărturie dăm cu viaţa noastră? Cum sunt faptele şi cuvintele noastre de astăzi: pentru Cristos sau împotriva lui? Mărturia noastră contează!

Sâmbăta, 19 octombrie 2013 

Sâmbata din saptamâna a 28-a de peste an
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. si îns., m. *; Ioel, profet

 

LECTURA I
Abraham a crezut, nădăjduind împotriva oricărei nădejdi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18
Fraţilor, ¹³ Dumnezeu a promis lui Abraham şi urmaşilor lui că vor primi lumea ca moştenire, nu prin împlinirea Legii, ci prin îndreptăţirea care vine prin credinţă. ¹⁶ De aceea, prin credinţă devine cineva moştenitor, aşa încât este un dar gratuit. Astfel promisiunea este sigură pentru toţi urmaşii lui Abraham, nu numai pentru cei care sunt supuşi Legii, dar şi pentru cei care au credinţa lui Abraham. ¹⁷ După cum este scris: „Am făcut din tine părintele unui mare număr de popoare!”; el este tatăl nostru în faţa lui Dumnezeu în care a crezut, a lui Dumnezeu care dă viaţă morţilor şi care cheamă la existenţă ceea ce nu există. ¹⁸ El a crezut, sperând împotriva oricărei speranţe şi astfel a ajuns părintele unui mare număr de popoare, după cuvântul Domnului: „Aşa de numeroşi vor fi urmaşii tăi!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,6-7.8-9.42-43 (R.: cf. 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte întotdeauna de legământul său.
⁶ Voi, urmaşii lui Abraham, slujitorul Domnului,
voi, copiii lui Iacob, alesul Domnului,
⁷ Domnul este Dumnezeul nostru;
hotărârile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

⁸ El îşi aduce aminte totdeauna de legământul său,
de cuvântul pe care l-a dat pentru mii de generaţii,
⁹ de promisiunea făcută lui Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut în faţa lui Isaac. R.

⁴² Şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
şi de slujitorul său Abraham.
⁴³ L-a scos pe poporul său cu veselie,
pe aleşii săi în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ALELUIA In 15,26b.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul;
de asemenea veţi da mărturie despre mine şi voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, ⁸ Isus a spus ucenicilor săi: „Pe acela care va da mărturie despre mine oamenilor şi Fiul Omului va da mărturie despre el înaintea îngerilor lui Dumnezeu; ⁹ dar cel care mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi şi el tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Celui care va vorbi împotriva Fiului Omului i se va ierta, dar celui care va rosti cuvinte de ocară împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. ¹¹ Când vă vor trage la judecată în faţa sinagogilor şi în faţa autorităţilor şi demnitarilor, nu fiţi îngrijoraţi cum vă veţi apăra sau ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să spuneţi”.

Cuvântul Domnului