Prea târziu te-am iubit…

Există fragmente în Biblie care sunt foarte greu de înţeles. Cred că pentru fragmentul de astăzi, Isus, la un moment dat, a spus: „fericit este acela care nu se va scandaliza din cauza mea” (cf. Lc 7,23). Greu ne este cuvântul acesta ca „principele păcii” să spună că a venit să aducă dezbinarea.

Fericitul Ioan Paul al II-lea spunea deseori că „pacea este rodul dreptăţii, al unei dreptăţi care participă la dreptatea divină, adică a unei dreptăţii care este şi iertătoare, milostivă, reabilitatoare, capabilă să uite nedreptăţile suportate”. Exact ceea ce face Dumnezeu cu noi: ne iartă pentru a putea trăi în pace cu el. Nu avem cum să privim la Cristos în toatalitatea sa, în puterea sacrificiului său, şi să-l vedem creator de dezbinare.

Trebuie spus că fragmentul de astăzi vine în cadrul anunţării împărăţiei lui Dumnezeu şi a chemării la veghere: fiţi gata. Vegheaţi. Fiţi pregătiţi pentru că Fiul omului va veni la ora la care nu vă aşteptaţi. Or este destul de vizibil că puţini sunt cei care reuşesc să se pună de acord în privinţa acestei vegheri. E suficient să ne gândim la o familie, la o casă în care locuiesc cinci oameni: nu reuşesc toţi să trăiască în acelaşi ritm şi cu aceeaşi intensitate aşteptarea venirii lui Cristos.

Dar până la venirea lui Cristos este o altă problemă care aduce tot dezbinarea şi cu care ne confruntăm deseori: credinţa. Unii cred, alţii nu cred. Iar cei care nu cred în Cristos se ridică şi-i atacă pe cei care cred. Uneori şi invers! Şi aceasta este dezbinare. De fapt, avem împlinirea profeţiei făcută de dreptul Simeon. Acesta i-a spus Mariei despre Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire” (Lc 2, 34). Oamenii sunt împărţiţi în privinţa lui Cristos: unii se scandalizează de el şi-l resping prin necredinţă, alţii îl acceptă prin credinţă şi astfel ajung la mântuire.

Iar pentru a constata această dezbinare, această ne-unire nu trebuie să privim departe, spre alte locuri sau alte ţări. E suficient să ne uităm în jurul nostru, în casele şi familiile noastre. Întrebarea esenţială care trebuie să se nască în urma citirii acestui fragment este: ce fac eu pentru a aduce pacea între cel care crede şi cel care nu crede? Eu sunt factor de pace, de unire sau de dezbinare?

Reţine

Trebuie să devenim mesageri ai păcii şi ai evangheliei. Dacă semănăm vânt vom culege furtună, dezbinare; dacă semănăm armonie, linişte, vom culege pace. Noi putem da tonul în viaţa noastră şi în jurul nostru.

Joi, 24 octombrie 2013 

Joi din saptamâna a 29-a de peste an Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.

LECTURA I După ce aţi fost eliberaţi de sclavia păcatului, aţi devenit sclavii lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,19-23 Fraţilor, ¹⁹ din cauza slăbiciunii voastre, mă folosesc aici de asemănări luate din viaţa omului. Odinioară aţi pus trupul vostru în slujba necurăţiei şi a nelegiuirii, aşa încât aţi devenit nelegiuiţi. În acelaşi fel puneţi-l în slujba dreptăţii, ca să deveniţi sfinţi. ²⁰ Când eraţi sclavii păcatului, eraţi liberi faţă de cerinţele dreptăţii. ²¹ Dar ce roade aţi cules atunci din acele fapte de care acum vă este ruşine? Pentru că ele duc la moarte. ²² Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi din sclavia păcatului şi aţi devenit sclavii lui Dumnezeu, culegeţi ca rod sfinţenia, şi aceasta duce la viaţa veşnică. ²³ Căci plata păcatului este moartea, însă darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: 39,5a) R.: Fericit este omul care-şi pune încrederea în Domnul! ¹ Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor răi, nu urmează calea păcătoşilor şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc, ² dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

³ El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă şi aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veştejesc şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

⁴ Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa; ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. ⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi, iar drumul urmat de cei răi duce la pieire. R.

ALELUIA Fil 3,8-9 (Aleluia) Toate le socotesc vrednice de dispreţ şi aleg să pierd totul, ca să-l dobândesc pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)

EVANGHELIA N-am venit să aduc pace, ci dezbinare.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,49-53 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁴⁹ „Am venit să aduc foc pe pământ şi cât aş vrea ca el să fie deja aprins! ⁵⁰ Trebuie să primesc un botez, şi cât mă apasă aşteptarea împlinirii lui! ⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pacea în lume? Vă spun, nu, ci mai degrabă dezbinarea. ⁵² Căci de acum încolo cinci persoane din aceeaşi familie vor fi dezbinate: trei împotriva a două şi două împotriva a trei; ⁵³ se vor dezbina tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei”.

Cuvântul Domnului