De fiecare dată când ne apropiem de evanghelie simţim dorinţa lui Cristos de a trezi în noi „pofta” după împărăţia lui Dumnezeu. Atât de mult doreşte ca să ne însuşim acest „simţ” al vieţii veşnice încât mereu ne copleşeşte cu parabole şi asemănări. Urmând exemplul său, apostolii şi sfinţii au predicat despre această viaţă veşnică şi minunată care ne aşteaptă.
Astăzi îl avem pe apostolul Paul care ne spune: „eu sunt convins că suferinţele timpului de faţă nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită în noi. Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu”. Astăzi trebuie să ne cercetăm cu seriozitate şi să vedem dacă ne regăsim printre cei care aşteaptă cu nerăbdare împărăţia lui Dumnezeu. Cum se manifestă aşteptarea noastră? Oare viaţa noastră, faptele şi cuvintele noastre, le vorbesc celorlalţi despre aşteptarea împărăţiei lui Dumnezeu? Nu cumva ne lăsăm copleşiţi de grijile şi suferinţele acestei vieţi şi uităm de „măreţia care va fi descoperită”?
Adevărul despre noi este că de cele mai multe ori ne entuziasmăm uşor. Imediat ce apare ceva frumos, nou, interesant, plăcut pentru minte sau suflet (ba chiar şi pentru trup!) devenim plini de uimire şi încercăm să ne apropiem, să pătrundem în acel univers fascinant al lumii noi, abia descoperite. Ne fascinează răsăritul şi apusul, chipul angelic al oamenilor, culoarea şi mireasma florilor. Unora le place aroma de cafea sau a unui ceai bun, iar altora le plac plimbările, cărţile, muzica, filmele. Iar toate acestea sunt încununate pentru mulţi de participarea la sfânta Liturghie, de recitarea Rozariului sau de momentele de adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament.
Ei bine, toate acestea, într-o zi, le vom avea de o mie de ori mai mult, mai puternice, mai frumoase. Şi dacă acum ne plac atât de mult şi ne simțim în al nouălea cer când le trăim, vă imaginaţi cum va fi când toate acestea vor fi de o mie de ori mai bune şi mai frumoase?! De o mie de ori, căci ne asigură acelaşi apostol Paul: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).
Reţine
Tot ce ni se întâmplă aici este trecător, dincolo va fi veşnic. Tot ceea ce facem pe acest pământ, trebuie să facem cu gândul la viaţa veşnică. Ar fi trist să pierdem o lume de o mie de ori mai bună şi mai frumoasă! Ar fi trist să-l pierdem pe Dumnezeu pentru totodeauna.
Marţi, 29 octombrie 2013
Marti din saptamâna a 30-a de peste an Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
LECTURA I Aşteptăm ca o dată cu eliberarea trupului nostru să se descopere că suntem fii adoptivi ai lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-25 Fraţilor, 18 eu sunt convins că suferinţele timpului de faţă nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită în noi. 19 Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu. 20 Toată făptura a fost supusă forţelor nimicitoare, nu pentru că ea ar fi vrut, ci din cauza aceluia care a supus-o acestor forţe. 21 Cu toate acestea, ea şi-a păstrat speranţa de a fi eliberată de această sclavie, de degradarea la care a fost supusă, pentru a cunoaşte libertatea şi măreţia copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că toate cele create suspină şi îndură durerile unei naşteri, care durează încă. 23 Şi nu numai ele, ci şi noi, care am început prin a-l primi pe Duhul Sfânt, noi înşine suspinăm în noi şi aşteptăm ca, o dată cu eliberarea trupului nostru, să se descopere că suntem fii adoptivi. 24 Căci am fost mântuiţi, dar mântuirea noastră este numai în speranţă; a vedea împlinindu-se ceea ce speri nu mai este speranţă. Cum ai putea spera ceea ce vezi? 25 Însă noi, dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu statornicie împlinirea ei.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: cf. 3a) R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate! 1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie, ni se părea că visăm. 2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie şi buzele de cântări de veselie. R.
2cd Atunci se spunea între neamuri: „Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”. 3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi; inima ne este plină de bucurie. R.
4 Întoarce, Doamne, robia noastră, după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi. 5 Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. R.
6 Cel care merge plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii. R.
ALELUIA Mt 11,25 (Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)
EVANGHELIA Grăuntele a crescut şi a devenit un copac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,18-21 În acel timp, 18 Isus spunea mulţimii: „Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu? Cu ce s-o compar? 19 Ea se poate asemăna cu un grăunte de muştar pe care un om l-a luat şi l-a aruncat în grădina sa; grăuntele a crescut, a devenit un copac şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui”. 20 Şi a mai spus: „Cu ce să asemăn împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea se poate asemăna cu o bucată de drojdie pe care o femeie a amestecat-o în trei măsuri de făină, ca să dospească tot aluatul”.
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu