Prea târziu te-am iubit…

Astăzi am văzut în jurul meu mulţimi imense de oameni cu flori şi lumânări în mâna. Am văzut şi cimitirele pline de oameni, mormintele îngrijite şi acoperite de flori, luminate şi încălzite de câte o lumânare. Astăzi mulţi ne-am amintit de cei dragi ai noştri care au plecat deja spre casa Tatălui, am vorbit despre ei şi ne-am rugat pentru ei.

Astăzi am văzut scris pe un pliant: „A duce o floare la un mormânt este un semn de speranţă şi de credinţă: punând floarea pe pământul sau pe piatra mormântului avem în inima noastră siguranţa, sau credinţa sau măcar dorinţa ca acea piatră sau acel pământ, ca deşertul atunci când plouă ori ca şi câmpiile după o iarnă grea, să reînceapă să înflorească, restituindu-ne viaţa celui care ne este drag”. Astăzi am văzut o mulţime de semne de speranţă şi de credinţă: sute de oameni erau prin cimitir recitând rozariul, în grup sau în particular, rugându-se la morminte alături de preoţi şi persoane consacrate. Emoţionant de frumos pentru o Italie despre care mai toţi spun că e departe de credinţă. Se pare că şi în cazul acesta adevărul e undeva la mijloc.

Mi-au plăcut lecturile de astăzi de la sfânta Liturghie, în special strigătul plin de credinţă şi spreanţă a lui Iob, strigăt care trebuie să devină şi al nostru: „Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte… şi cu ochii mei de carne îl voi vedea pe Dumnezeu. Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei îl vor privi, şi nu altul”. Eu însumi, noi înşine, noi toţi îl vom vedea pe Dumnezeu, ne vom întâlni cu Isus Cristos. Duns Scotus spunea că „Toţi oamenii se vor întâlni cu Cristos pentru judecată. Toţi, nu doar creştinii. Iar pentru acel moment avantajul creştinilor e unul singur: ei au posibilitatea de a-l cunoaşte pe Cristos încă din această viaţă, încă de pe pământ”. Va veni şi pentru noi ziua când îl vom vedea pe cel în care credem acum, pe cel căruia, plini de speranţă, îi încredinţăm pe cei dragi ai noştri: vrem ca ei să se bucure de vederea feţei sale, de lumina cea veşnică.

Citesc mereu cu drag acest pasaj din Prima scrisoare a sfântului Paul către Corinteni: „Fraților, dacă se vestește că Cristos a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morți? Iar dacă nu există înviere din morți, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră. Iar noi suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, spu­nând că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morții nu învie. Căci dacă morții nu învie, nici Cristos nu a înviat, iar dacă Cristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică și voi sunteți încă în păca­tele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pie­rit. Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii” (1Cor 15,12-19). Speranţa noastră în Cristos, nu e doar pentru această lume, ci mai ales pentru ziua întâlnirii cu el, pentru ziua când îl vom vedea faţă în faţă. Speranţa noastră în el este pentru cei dragi ai noştri care deja au plecat spre el: vrem ca el să-i primească în împărăţia sa, după cum ne-a promis: „După ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu” (In 14,3). Aceasta este speranţa mea, credinţa mea: ei, cei dragi, sunt cu Isus.

Astăzi am fost şi eu şi am străbătut aleile unui cimitir de aici din Roma, cimitirul Verano (acolo unde aseară sfântul părinte papa Francisc a celebrat sfânta Liturghie). Am văzut morminte tăcute, oameni rugându-se, punând flori şi aprinzând lumânări. Am aprins şi eu trei lumânări. Una pentru tatăl meu şi pentru toţi răposaţii din familia mea, pentru toţi cei care s-au încredinţat rugăciunile mele şi pentru care sunt dator să mă rog. Una am aprins-o pentru răposaţii celor dragi mie, pentru răposaţii prietenilor şi colegilor mei. Şi o a treia am aprins-i pentru cei uitaţi, pentru toţi răposaţii pe a căror morminte astăzi nu s-a pus nicio floare şi nu s-a aprins nicio lumânare.

Odihna cea veşnică dă-le-o lor, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să le strălucească lor. Să se odihnească în pace, prin mila lui Dumnezeu. Amin.

Sâmbăta, 2 noiembrie 2013 

Sâmbata din saptamâna a 30-a de peste an POMENIREA TUTUROR CREDINCIOSILOR RAPOSATI

Se pot alege şi alte lecturi din Lecţionarul VI – Liturghiile pentru răposaţi. Aici sunt propuse trei scheme de lecturi.

I

LECTURA I Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte.

Citire din cartea lui Iob 19,1.23-27a ¹ Iob a luat cuvântul şi a spus: ²³ „Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte. ²⁴ Aş vrea ca ele să fie scrise cu o daltă de fier ascuţit pe o placă de plumb, să fie săpate în stâncă pentru totdeauna. ²⁵ Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte şi că în ziua de apoi el se va ridica pe ţărâna morţilor; ²⁶ cu trupul meu voi sta în picioare şi cu ochii mei de carne îl voi vedea pe Dumnezeu. ²⁷ Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei îl vor privi, şi nu altul”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 26,7-8a.8b şi 9abcd.13-14 (R.: cf. 13) R.: Cred că voi vedea bunătăţile Domnului în împărăţia celor vii. ⁷ Auzi-mi, Doamne, glasul când te chem, ai milă de mine şi ascultă-mă! ^8a Inima mea se gândeşte la cuvântul tău: „Căutaţi faţa mea!” R.

^8b Iar eu, Doamne, caut faţa ta. ^9abcd Nu-ţi întoarce faţa de la mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge. Dumnezeule, mântuitorul meu, nu mă părăsi. R.

¹³ Cred că voi vedea bunătatea Domnului în împărăţia celor vii. ¹⁴ Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, ai curaj şi nădăjduieşte în Domnul. R.

LECTURA A II-A După ce am fost îndreptăţiţi prin sângele lui Cristos, vom fi salvaţi prin mijlocirea lui.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,5-11 Fraţilor, ⁵ dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dăruit. ⁶ Pe când eram încă neputincioşi, Cristos – la timpul hotărât de Dumnezeu – a murit pentru noi, cei păcătoşi. ⁷ Cu greu moare cineva pentru un om drept; ⁸ totuşi poate că pentru un om bun să aibă cineva curajul să-şi dea viaţa. Dar dovada că Dumnezeu ne iubeşte stă în faptul că Cristos a murit pentru noi, pe când noi eram încă păcătoşi. ⁹ Cu atât mai mult acum, după ce am fost îndreptăţiţi prin sângele lui Cristos, vom fi salvaţi prin mijlocirea lui de mânia lui Dumnezeu. ¹⁰ Într-adevăr, dacă Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin moartea Fiului său, atunci când noi eram încă duşmanii săi, cu atât mai mult acum, după ce am fost împăcaţi cu el, vom fi salvaţi prin viaţa lui. ¹¹ Mai mult, Dumnezeu este mândria noastră, datorită lui Isus Cristos Domnul nostru, care ne-a împăcat cu Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 6,40 (Aleluia) Cine crede în Fiul are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi. (Aleluia)

EVANGHELIA Aceasta este voinţa Tatălui, ca oricine crede în Fiul să aibă viaţă veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,37-40 În acel timp, Isus spunea mulţimii iudeilor: ³⁷ „Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine; şi pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afară, ³⁸ pentru că m-am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. ³⁹ Or, aceasta este voinţa celui ce m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i învii în ziua de apoi. ⁴⁰ Aceasta este voinţa Tatălui meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede într-însul să aibă viaţa veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi”.

Cuvântul Domnului