Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Doamne, iubitorule al vieții, tu ești plin de gingășie

Posted by Paxlaur pe 03/11/2013

Convertirea„Tu te înduri de toate, căci ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule al vieții” (Înț 11,23.26).

Aceste cuvinte din Cartea înțelepciunii mi-au mers direct la suflet. Îmi plac enorm. Sunt cuvinte minunate, emoționante, pline de o mângâiere cerească. Câtă dulceață să poți vorbi cu Domnul numindu-l „iubitorule al vieții” în aceste timpuri când oamenii, în diverse colțuri ale pământului, seamănă doar moartea, violența, răul. Domnul rămâne iubitor de viață. Domnul rămâne stăpânul tuturor. Și apoi continuă autorul cărții sfinte arătând cum se concretizează această iubire: „Tu îi mustri câte puțin pe cei care cad și îi dojenești amintindu-le prin ce au păcătuit, pentru ca, abandonând răutatea, să creadă în tine, Doamne” (Înț 12,2).

Cuvintele acestea ne sunt destinate nouă. Parcă sunt scrise de noi atunci când am simțit că, în mijlocul păcatelor și relelor pe care le săvârșim, Domnul a venit și ne-a mustrat „câte puțin”, dar suficient ca să înțelegem prin ce am păcătuit, unde am greșit și cum să abandonăm răutatea. Puțin câte puțin Dumnezeu s-a strecurat și se strecoară spre inima noastră. Aceste cuvinte sunt ca o reflectare a vieții noastre, sunt o oglindă în care ne putem privi: să ne amintim cum a lucrat Dumnezeu cu noi și în noi, cum a făcut și cum face și astăzi această muncă de convertire: câte puțin, până ajungem să credem în el și să nu mai păcătuim. Îndelung răbdător și plin de îndurare este Domnul cu noi.

Această lucrare de convertire pe care Dumnezeu o realizează în oameni se vede foarte bine în pasajul evanghelic de astăzi: întâlnirea lui Isus cu Zaheu. De fapt, e întâlnirea lui Zaheu cu Isus. Este impresionantă atenția pe care evanghelistul Luca o acordă lui Zaheu, pentru că îl descrie cu multe amănunte: cine era (mai mare vameșilor), cum era (mic de statură, bogat), ce dorea (să-l vadă pe Isus). Poate că această descriere progresivă – de la omul bogat, la omul care dorea să-l vadă pe Isus – are scopul de a atenua „contradicția” cu pasajul evanghelic anterior. Înainte de acest episod, Luca a descris o altă întâlnire între un tânăr bogat și Isus (Lc 18,18-27). Iar în acel episod Isus spunea: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei bogați! Pentru că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”. Și iată acum un alt om bogat: mai marele vameșilor. Însă diferența între Zaheu și tânărul bogat este enormă. Zaheu este un păcătos public, toți îl privesc și-i știu păcatele. Ba chiar el însuși este gata să o recunoască. Zaheu, spre deosebire de tânărul bogat, se simte păcătos și nu va spune niciodată: „Toate (poruncile) acestea le-am păzit încă din tinerețe”. Zaheu știe și se recunoaște și lasă să se vadă că este un păcătos care are nevoie de iertare, care are nevoie de Cristos și de aceea caută să-l vadă, să-l întâlnească. Și, mic de statură fiind, se urcă într-un copac… face un efort care-i va fi răsplătit pe deplin. Se umilește în fața oamenilor, pentru a fi primit de Dumnezeu. Și Dumnezeu vede inima sa, dorința sa și-l privește și-l cheamă pe nume.

Este emoționantă această întâlnire dintre omul păcătos și Dumnezeu care trece, Dumnezeu care-l vede și-l strigă pe nume. Aici aș vrea să subliniez și să ne întipărim bine în minte delicatețea, gingășia Domnului, iubitorul vieții.

În primul rând, Dumnezeu îi spune pe nume. Nici nu cred că ne putem imagina uimirea lui Zaheu. El cu siguranță auzise despre Isus, dar nu se gândea că și Isus auzise despre el, că-l știa pe nume. Domnul l-a scos pe Zaheu din anonimat, în sensul că i-a arătat din prima că nu-i este străin, că-l cunoaște. Dacă am înțelege acest lucru, noi, credincioși sau necredincioși, oameni păcătoși cum suntem: Dumnezeu ne cunoaște. Ne știe pe nume. Pentru el nu suntem „un oarecare”, „o familie oarecare”, „un grup de creștini anonimi” sau mai știu eu cum altfel. Nu! Pentru Cristos avem nume și fiecăruia ne spune pe nume. Să ne amintim cuvintele sale: Eu sunt păstorul cel bun… „păstorul cel bun își cheamă oile pe nume și le conduce afară” (In 10,3). Da, el ne cunoaște și ne cheamă pe nume. El știe cum suntem, cine suntem, ce facem. Știe totul despre noi. Cât de viu și de prezent este strigătul fericitului papă Ioan Paul al II-lea: „Nu vă fie teamă. Deschideți larg porțile în fața lui Cristos. El știe ce este în inima omului. Numai el știe. Numai el are cuvintele vieții veșnice”. Da, Cristos, numai el știe ce este în inima omului, ce este în inima noastră. Numai el ne cheamă pe nume, adevăratul nume, adevăratul chip al vieții noastre, așa cum este în sufletul nostru.

Apoi, după acest prim moment de duioșie, Cristos își manifestă din nou delicatețea prin cuvintele: „…coboară repede, căci astăzi trebuie să intru în casa ta”. Uimirea lui Zaheu crește. Pare să fie un suspans continuu. Nu doar că îl știe pe nume, nu doar că îl cunoaște, dar deși știe cine este, vrea totuși să fie oaspetele lui. Nu-l ceartă, nu-l trimite mai întâi să facă pocăință, să împartă totul săracilor. Nimic. Cu gingășie îi spune doar atât: vreau să fiu oaspetele tău. Delicatețea Domnului, suavitatea cu care el se strecoară spre inimi. Spre deosebire de noi, care deseori știm să strigăm altora: „coboară repede pentru că astăzi trebuie să te convertesc!”…și nu coboară nimeni. Domnul e atât de diferit, este altfel. Și acest lucru e minunat. Pentru că prin această delicatețe a sa face ca mântuirea să intre în casa lui Zaheu.

La această delicatețe a Domnului, care devine și mai sensibilă prin tăcerea din casa lui Zaheu, mai marele vameșilor răspunde cu o impresionantă spontaneitate. În timp ce Isus nu mai spune nimic, nici măcar când era acuzat împreună cu Zaheu, acesta din urmă ia cuvântul și spune: „Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor și dacă am făcut vreo nedreptate cuiva, îl despăgubesc împătrit”. Întâlnirea cu Isus schimbă, chiar și în tăcere, chiar și fără cuvinte, chiar și atunci când alții ne acuză. Întâlnirea cu Isus (prezent în cuvântul său, în sfânta Euharistie) trebuie să schimbe, altfel nu este întâlnire. Întâlnirea cu Isus trebuie să ne ofere un nou mod de a trăi, să ne lărgească orizonturile și mintea și inima și întreaga ființă.

Mi-a plăcut acest gând pe care l-am găsit într-un comentariu: Zaheu este figura discipolului creștin care nu renunță la tot (dă doar jumătate săracilor), spre deosebire de alții care renunță la tot ce au și pleacă să-l urmeze pe Cristos (persoane consacrate, preoți sau, ca să rămânem tot la figuri din Evanghelie, Matei, alt vameș, dar care a lăsat totul și a plecat după Isus). Zaheu, în schimb, rămâne în casa sa, continuă munca sa, însă devine martor și mărturisitor al unui nou mod de a trăi. De acum nu mai pune avantajul său deasupra tuturor lucrurilor, ci dreptatea (restituie împătrit celor față de care a greșit!) și comuniunea, împărtășirea bunurilor cu cei săraci (dăruiește jumătate din averea sa). Avem așadar două figuri: discipolul care renunță la tot ce are pentru a se face vestitorul Împărăției lui Dumnezeu, pentru a deveni misionar în întreaga lume; și discipolul care, deși trăiește aceeași radicalitate a Împărăției lui Dumnezeu, rămâne în lumea căreia îi aparține și se face în această lume semnul prezenței lui Dumnezeu, vestitorul acestei împărății. Iar frumusețea creștinismului este că pune împreună aceste două moduri de a trăi credința. Suntem împreună: credincioși laici și clerici, călugări și călugărițe, părinți și copii, bunici și tineri, suntem împreună pentru Cristos și pentru evanghelia sa. Împreună suntem martori ai Domnului, Stăpânul iubitor al vieții, cel care puțin câte puțin ne apropie de el și ne ajută să credem în el și să abandonăm răul.

Astăzi și în toate zilele vieții noastre trebuie să ne manifestăm recunoștința față de Domnul, față de iubirea și iertarea sa și să-i cântăm împreună cu psalmistul:

„Domnul este iubire și îndurare,

el este îndelung răbdător și plin de dragoste;

Domnul este bun față de toți,

el își arată bunătatea față de orice făptură” (Ps 144,8-9).

Vreau să închei cu o dorință și o rugăciune pentru noi toți, aceeași rugăciune pe care a făcut-o apostolul Paul în lectura a doua luată din scrierea sa către tesaloniceni: „Domnul să vă ajute prin puterea sa să împliniți tot binele pe care îl doriți și să arătați prin fapte credința voastră. Astfel Domnul nostru Isus Cristos va fi preamărit în voi și voi în el” (2Tes 1,11-12). Să arătăm prin fapte credința noastră. Amin!

Reține

Trebuie să ne lăsăm copleșiți de gingășia cu care Isus vrea să intre în casă noastră, să fie oaspetele inimii noastre. El ne cunoaște pe nume, știe atât de bine cum suntem și ce facem. Și ne iubește așa cum numai el, Dumnezeu, poate să o facă.

Duminică, 3 noiembrie 2013 

† DUMINICA a 31-a de peste an Ss. Martin de Porres, calug.; Silvia, mama

LECTURA I Tu ai milă de toţi oamenii şi iubeşti tot ce există.

Citire din cartea Înţelepciunii 11,23-12,2 Doamne, 23 întreaga lume este înaintea ta ca un fir de praf pe balanţă, ca o picătură de rouă care cade dimineaţa pe pământ. 24 Tu ai milă de toţi oamenii pentru că eşti atotputernic, închizi ochii în faţa păcatelor lor, ca ei să se convertească. 25 Căci tu iubeşti tot ce există şi nu nesocoteşti nici una dintre făpturile tale; căci dacă ai fi urât vreun lucru nu l-ai fi creat. 26 Cum ar putea exista vreun lucru, dacă nu l-ai vrea tu? Cum s-ar putea menţine, dacă tu nu l-ai fi chemat la existenţă? 27 Dar tu le cruţi pe toate, pentru că toate sunt ale tale, stăpâne, iubitorul vieţii! 12,1 O, cât de bun şi de plăcut este, Doamne, duhul tău în toate! 2 Tu îi pedepseşti numai câte puţin pe cei păcătoşi, tu îi dojeneşti şi le pui în faţă păcatele, ca ei să se întoarcă de la rău şi să poată crede în tine, Doamne.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 144,1-2.8-9.10-11.13cd-14 (R.: cf. 1) R.: Te preamărim pe tine, Doamne, stăpânul universului! sau Aleluia! 1 Te voi preamări pe tine, Dumnezeul meu, împăratul meu, şi voi binecuvânta numele tău în veci. 2 Te voi binecuvânta în fiecare zi şi voi lăuda numele tău în veacul veacului. R.

8 Domnul este iubire şi îndurare, el este îndelung răbdător şi plin de dragoste; 9 Domnul este bun faţă de toţi, el îşi arată bunătatea faţă de orice făptură. R.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toată făptura şi sfinţii tăi să te binecuvânteze; 11 să vestească slava împărăţiei tale şi să-ţi facă cunoscută puterea. R.

13cd Domnul îşi ţine făgăduinţele şi se arată plin de îndurare în toate lucrările sale. 14 Domnul îi sprijină pe cei care se clatină şi îi ridică pe cei căzuţi. R.

LECTURA A II-A Domnul nostru Isus Cristos va fi preamărit în voi şi voi în el.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,11-2,2 Fraţilor, 11 ne rugăm fără încetare pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea pe care v-a adresat-o; prin puterea sa să vă ajute să împliniţi tot binele pe care îl doriţi şi să arătaţi prin fapte credinţa voastră. 12 Astfel Domnul nostru Isus Cristos va fi preamărit în voi şi voi în el, prin harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos. 2,1 Cu privire la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi unirea noastră cu el, vrem să vă cerem un lucru: 2 dacă ni se atribuie o revelaţie, un cuvânt sau o scrisoare care pretinde că ziua Domnului a sosit, nu vă pierdeţi prea repede cumpătul şi nu vă înspăimântaţi.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 3,16 (Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut; cine crede într-însul are viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,1-10 În acel timp, 1 Isus Cristos trecea prin cetatea Ierihon. 2 În această cetate trăia un om bogat cu numele de Zaheu, mai marele vameşilor. 3 Acesta dorea nespus de mult să-l vadă pe Isus, dar fiind mic de statură, nu putea din cauza mulţimii. 4 Pentru a-l vedea pe Isus, a alergat înainte, pe unde avea să treacă Isus, şi s-a urcat într-un sicomor. 5 Ajungând în acel loc, Isus l-a zărit şi i-a spus: „Zahee, coboară repede, căci astăzi trebuie să intru în casa ta!” 6 Zaheu a coborât îndată şi l-a primit cu bucurie în casa lui. 7 Văzând aceasta, mulţimile murmurau zicând: „Iată, a primit să fie găzduit în casa unui păcătos!” 8 Apropiindu-se de Isus Zaheu a zis: „Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am făcut vreo nedreptate cuiva, îl despăgubesc împătrit”. 9 Isus i-a răspuns: „Astăzi a intrat mântuirea în această casă, pentru că şi acest om este un fiu al lui Abraham. 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

6 răspunsuri to “Doamne, iubitorule al vieții, tu ești plin de gingășie”

  1. TE PREAMARIM PE TINE DOAMNE, STAPINUL UNIVERSULUI.
    Cita liniste simtim cind suntem impreuna cu Domnul, uniti in rugaciune.
    Nu exista fericire mai mare ca aceea care ti-o da Domnul. El ne stie si gindurile cele mai ascunse si numele nostru nu trece neobservat. Si chiar daca l-am suparat de multe ori cu pacatele noastre, a stiut sa ne arate ca el exista si e indurator. Daca-l urmam si avem credinta El nu ne va lasa singuri niciodata. Amin.
    Multumesc.

    • Laurentiu said

      Dumnezeu ne cunoaşte, ştie exact cum suntem şi, mai ales, ne ştie slăbiciunile şi lipsurile şi pentru aceasta nu ne lasă niciodată singuri.
      Şi este atât de bine că el rămâne mereu alături de noi. Singuri, ne-am fi prăbuşit şi descurajat de multă vreme.
      Mulţumesc mult.

  2. poppsimona said

    Iar frumusetea crestinismului este ca pune impreuna aceste doua moduri de a trai credinta.Suntem impreuna: credinciosi laici si clerici, calugari si calugarite, parinti si copii, bunici si tineri, suntem impreuna pentru Cristos si pentru evanghelia sa.Impreuna suntem martori ai Domnului, Stapan iubitor al vietii, cel care putin cate putin ne apropie de el si ne ajuta sa credem in el si sa abandonam raul………..si ce minunat este cand aceasta frumusete transpare in vietile noasre !

    • Laurentiu said

      Da, este minunat. Devenim un dar pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. Doar aşa putem fi un dar şi o mărturie şi pentru Biserică şi pentru cei care privesc de la distanţă Biserica şi nu îndrăznesc să se apropie… Suntem puşi împreună să mărturisim credinţa, evanghelia, să-l purtăm lumii pe Cristos. Clar, fiecare în modul său şi conform stării sale, dar mereu împreună. Ca o echipă, ca o familie, ca un singur trup, cu o singură inimă şi o singură simţire: totul pentru Cristos şi pentru evanghelia sa.
      Aşa să ne ajute Domnul!

  3. Paxlaur said

    A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    Este emoționantă această întâlnire dintre omul păcătos și Dumnezeu care trece, Dumnezeu care-l vede și-l strigă pe nume. Aici aș vrea să subliniez și să ne întipărim bine în minte delicatețea, gingășia Domnului, iubitorul vieții…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: