Prea târziu te-am iubit…

Deseori trecem pe lângă oameni fără să-i recunoaştem. Uneori suntem atât de preocupaţi că nu-i mai vedem pe cei din jurul nostru. Apăsarea vieţii este atât de mare încât mergem cu privirea aţintită spre pământ, uitând de oameni şi de cer. Dar avem şi zile când ridicăm privirea şi stăm la pândă: vrem să ştim cine şi ce a mai făcut. Poate că deseori pândim şi pentru că ne gândim că şi alţii stau şi ne pândesc, trag cu ochiul la viaţa şi întâmplările noastre. Unii fac acest lucru din curiozitate, alţii doar ca să omoare timpul, alţii urzind planuri răutăcioase, ca în evanghelia zilei. Cât de josnic este să te apropii de celălalt, să te faci „aproapele” celuilalt, cu gânduri meschine, să te faci că-ţi doreşti prietenia lui, dar de fapt să urmăreşti doar propriile interese.

Cum să se apropie inima fariseilor de Isus dacă ei stau la pândă „să vadă dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă”. Omul pândac nu caută niciodată fericirea celuilalt, ci doar satisfacerea propriilor curiozităţi, îmbuibarea unui egoism nesătul. Fariseii nu au înţeles nimic din prezenţa lui Isus, nimic despre misiunea şi faptele sale. Tot ce şi-au dorit a fost să-l pândească în speranţa că vor găsi o modalitate de a-l pedepsi.

Viaţa ne-a demonstrat deseori că în timp ce noi suntem răi, celălalt, cel pândit, este mai bun şi mai înţelept decât noi. Aşa cum s-a dovedit astăzi şi Isus în faţa fariseilor pe care i-a pus în dificultate: „În zi de sâmbătă este permis să faci bine, sau să faci rău? Să salvezi o viaţă, sau să o laşi să se piardă?”.

În acest cadru al „pândacului”, al celui care îţi răsplăteşte binele cu rău, înţelegem şi reacţia lui Isus: „Atunci, privindu-i cu mânie, rând pe rând pe cei din jur, mâhnit din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!”. Omul şi-a întins mâna şi ea s-a vindecat”. Mânia şi mâhnirea l-au cuprins pe Cristos din cauza împietririi inimii lor. Cadrul devine trist, însă ne bucură faptul că Isus nu s-a lăsat copleşit de răutatea pândacilor. El iese din nou triumfător din această confruntare şi arată că absolut nimic nu trebuie să ne împiedice să facem binele, să ajutăm un om, să salvăm un suflet. Trebuie să ne apropiem de ceilalţi cu intenţii drepte, cu gânduri bune, dorind să-l transformăm în prietenul nostru şi să-l purtăm spre mântuire.

Reţine

Astăzi trebuie să-l cauţi pe celălalt doar pentru a vedea binele din el, doar pentru a descoperi că în el, ca şi în tine, locuieşte Dumnezeu. Celălalt este fratele tău!

Miercuri, 22 ianuarie 2014 

Miercuri din saptamâna a 2-a de peste an Sf. Vincentiu, diacon m. *; Fer. Laura, m. 1Sam 17,32-33.37.40-51; Ps 143; Mc 3,1-6

LECTURA I David l-a învins pe Goliat cu o piatră aruncată cu praştia.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 17,32-33.37.40-51
În zilele acelea, ³² David a spus regelui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă curajul din cauza acestui filistean; eu, slujitorul tău, voi merge să mă bat cu el”. ³³ Saul i-a răspuns lui David: „Tu nu poţi să mergi împotriva acestui filistean, ca să te lupţi cu el, căci tu eşti un copil, pe când el este un războinic din tinereţe”. ³⁷ David a insistat: „Domnul, care m-a scăpat din ghearele leului şi ale ursului, mă va scăpa şi din mâinile acestui filistean”. Atunci Saul a spus: „Du-te şi Domnul să fie cu tine!” ⁴⁰ David şi-a luat toiagul, a ales din pârâu cinci pietre rotunde şi le-a pus în sacul său de păstor; apoi, cu praştia în mână, s-a îndreptat spre filistean. ⁴¹ La rândul său, filisteanul a înaintat şi el, avându-l în faţă pe scutierul său. ⁴² Când s-a apropiat, l-a privit cu dispreţ pe David, căci era prea tânăr: era roşcat şi frumos la chip. ⁴³ Filisteanul i-a zis: „Ce, sunt eu un câine, că vii împotriva mea cu un băţ?” Şi l-a blestemat, invocând numele tuturor zeilor săi; ⁴⁴ apoi i-a strigat lui David: „Vino încoace, să te arunc ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor sălbatice!” ⁴⁵ David i-a răspuns: „Tu vii împotriva mea cu sabia, lancea şi suliţa, dar eu vin împotriva ta în numele Domnului oştirilor, Dumnezeul armatei lui Israel, pe care tu l-ai insultat. ⁴⁶ Chiar astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi îţi voi tăia capul; şi tot astăzi voi da cadavrele armatei filistenilor la păsările cerului şi la fiarele sălbatice. ⁴⁷ Tot pământul va recunoaşte că Israel are un Dumnezeu şi toţi care sunt adunaţi aici vor recunoaşte că Domnul nu dă izbânda nici prin sabie, nici prin lance, ci însuşi Domnul luptă pentru noi şi vă va da în mâinile noastre”. ⁴⁸ Când Goliat a pornit înspre David, acesta a alergat în direcţia liniei de bătaie a duşmanului, până în faţa filisteanului. ⁴⁹ A întins mâna, a luat o piatră din sacul său şi a aruncat-o cu praştia, l-a lovit pe filistean în frunte, piatra s-a înfipt în frunte şi Goliat a căzut cu faţa la pământ. ⁵⁰ Astfel l-a învins David pe Goliat cu o praştie şi cu o piatră: el l-a doborât şi l-a lovit de moarte, fără să aibă o sabie în mână. ⁵¹ Apoi David a alergat până la filistean, i-a apucat sabia, a tras-o din teacă şi l-a omorât, tăindu-i capul. Când filistenii au văzut că cel mai puternic bărbat dintre ei a murit, au luat-o la fugă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 143,1.2.9-10 (R.: 2a)
R.: Domnul este ajutorul şi tăria mea.
¹ Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, el îmi deprinde mâinile la luptă, mă antrenează pentru bătălie. R.

² El este ajutorul meu şi tăria mea, turnul meu de apărare şi eliberatorul meu. El este scutul care mă apără, el îmi supune popoarele. R.

⁹ Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou, pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, ¹⁰ pentru tine, care dai împăraţilor biruinţa, care îl eliberezi pe David, slujitorul tău. R.

ALELUIA Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe cei bolnavi şi suferinzi. (Aleluia)

EVANGHELIA În zi de sâmbătă, e permis să salvezi o viaţă, sau s-o laşi să se piardă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,1-6
În acel timp, ¹ Isus a intrat în sinagogă; acolo era un om care avea o mână paralizată. ² Fariseii îl pândeau pe Isus, să vadă dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă şi astfel să îl poată acuza. ³ Isus a spus omului care avea mâna paralizată: „Vino şi stai în mijloc”. ⁴ Apoi s-a adresat celorlalţi: „În zi de sâmbătă este permis să faci bine, sau să faci rău? Să salvezi o viaţă, sau să o laşi să se piardă?” Dar ei tăceau. ⁵ Atunci, privindu-i cu mânie, rând pe rând pe cei din jur, mâhnit din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” Omul şi-a întins mâna şi ea s-a vindecat. ⁶ După ce au ieşit, farisei s-au întrunit cu adepţii lui Irod şi s-au sfătuit cum să-l dea la moarte pe Isus.

Cuvântul Domnului