Prea târziu te-am iubit…

În faţa Evangheliei nu rămâne nimeni la fel: fie o primești și te ridici spre strălucire, fie o respingi şi te cobori în întuneric. Dacă te aşezi lângă un diamant, pari nesemnificativ în comparaţie cu strălucirea lui. Dar dacă începi să porţi acel diamant şi ţi-l transformi într-o bijuterie, radiezi de frumuseţe împreună cu el. Aşa este şi cu evanghelia: dacă nu ne-o însuşim, străluceşte doar ea, iar pe noi ne umbreşte. Dar dacă o facem parte din noi, strălucim împreună cu ea. Însă rămâne diferenţa esenţială: diamantele se poartă în exterior, pe degete, la gât, la urechi etc., în timp ce Evanghelia se poartă în interior, în inimă, dar străluceşte în exterior, în faptele şi cuvintele noastre.

De fiecare dată când ascultăm cuvântul Domnului trebuie să căutăm strălucirea pe care Cristos a adus-o vieţii. Toţi vrem o viaţă nouă, mai bună, mai strălucitoare. Ascultăm deseori Evanghelia, dar strălucirea unde e? De ce faptele noastre nu radiază de noua strălucire? Ba mai mult, în loc de o nouă strălucire, zăcem în vechile păcate. Trebuie să punem Evanghelia acolo unde îi este locul: în inimă şi de acolo ne va da nouă şi lumii întregi o nouă strălucire.

Astăzi ni se aminteşte un text puternic: „Vă spun adevărul, Dumnezeu va ierta oamenilor toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor fi săvârşit, dar dacă cineva rosteşte blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va putea fi iertat niciodată”. Câtă mângâiere pentru suflet când auzim că Domnul va ierta totul, toate păcatele săvârşite. Dar cât fior când vocea Domnului strigă: păcatele împotriva Duhului Sfânt nu vor fi iertate niciodată. Şi care sunt aceste păcate? Biserica ne învaţă că acestea sunt păcatele care se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu şi, de aceea, îngreunează convertirea. Ele sunt: nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi; deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu; împotrivirea faţă de adevărul cunoscut; pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit; împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare; încăpăţânarea în nepocăinţă.

Astăzi vrem ca noua strălucire a vieţii, adusă de Cristos prin evanghelie, să nu fie umbrită de păcate. Alergăm la Domnul pentru a-i cere ocrotirea şi lumina pentru a nu-l întrista pe Duhul său cel sfânt care locuieşte în noi.

Reţine

Evanghelia face ca viaţa ta să fie în sintonie cu sfinţii şi să te poţi ruga: Doamne, mai bine să mor, decât să păcătuiesc împotriva ta şi a fraţilor mei. Mai bine moartea decât păcatul!

Luni, 27 ianuarie 2014 

Luni din saptamâna a 3-a de peste an Sf. Angela Merici, fc. *
2Sam 5,1-7.10; Ps 88; Mc 3,22-30

LECTURA I Tu vei fi păstorul poporului meu Israel.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 5,1-7.10
În zilele acelea, ¹ toate triburile lui Israel au venit la David în Hebron şi i-au spus: „Noi suntem din acelaşi sânge cu tine. ² Chiar şi înainte, când Saul era regele nostru, tu conduceai armatele lui Israel la luptă şi Domnul ţi-a spus: „Tu vei fi păstorul poporului meu Israel, tu vei fi conducătorul lui Israel”. ³ Apoi toţi bătrânii lui Israel au venit la David în Hebron, şi David a încheiat cu ei, în Hebron, o alianţă înaintea Domnului şi l-au uns pe David ca rege peste Israel. ⁴ David avea treizeci de ani când a devenit rege, şi a domnit timp de patruzeci de ani. ⁵ La Hebron a domnit peste Iuda timp de şapte ani şi jumătate, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste întregul Israel şi peste Iuda. ⁶ Regele şi oamenii săi s-au îndreptat spre Ierusalim, împotriva iebuseilor care locuiau pe atunci în acel ţinut. Ei i-au spus lui David: „Tu nu vei intra în cetate, căci până şi orbii şi şchiopii vor intra în luptă împotriva ta”, cu alte cuvinte: „David nu va intra aici”. ⁷ Cu toate acestea, David a cucerit cetatea Sionului, încât şi astăzi poartă numele de „Cetatea lui David”. ¹⁰ David a devenit din ce în ce mai puternic, pentru că Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,20.21-22.25-26 (R.: 25a)
R.: Ocroteşte, Dumnezeule, pe slujitorul tău!
²⁰ Odinioară, într-o vedenie, ai vorbit prietenilor tăi: „Am pus coroana pe capul unui viteaz, am ridicat un tânăr din mijlocul poporului meu. R.

²¹ L-am aflat pe David slujitorul meu şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt, ²² pentru ca mâna mea să-i fie sprijin şi braţul meu să-i dea putere. R.

²⁵ Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi şi puterea lui va creşte prin numele meu; ²⁶ voi întinde domnia lui asupra mării şi puterea lui până la fluvii”. R.

ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

EVANGHELIA Cum poate Satana să-l scoată pe Satana?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,22-30
În acel timp, ²² cărturarii veniţi de la Ierusalim spuneau: „Îl are pe Belzebul; cu căpetenia diavolilor scoate pe diavoli”. ²³ Isus i-a chemat la el şi li s-a adresat în parabole: „Cum poate Satana să îl scoată pe Satana? ²⁴ Dacă o împărăţie se dezbină, nu se mai poate menţine. ²⁵ Dacă o familie se dezbină, acea familie este distrusă. ²⁶ Deci dacă Satana s-a revoltat împotriva lui însuşi, dacă s-a dezbinat, s-a terminat cu împărăţia Satanei. ²⁷ Nimeni nu poate intra în casa unui om puternic şi nu-l poate jefui, dacă nu l-a legat mai întâi; abia după aceea îi va jefui casa. ²⁸ Vă spun adevărul, Dumnezeu va ierta oamenilor toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor fi săvârşit, ²⁹ dar dacă cineva rosteşte blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va putea fi iertat niciodată, vinovăţia acestui păcat îl va apăsa veşnic”. ³⁰ Isus a vorbit astfel pentru că ei spuseseră: „El este stăpânit de un duh necurat”.

Cuvântul Domnului