Prea târziu te-am iubit…

Oare cum ar arăta viața noastră dacă nu ar exista nimic în care să ne reflectăm, dacă nu ar fi, de exemplu, oglinzile? Cum am arăta atunci când am ieși pe stradă dacă nu ne-am privi în oglindă pentru a ne aranja? Dar cum ar arăta viața noastră, sufletul nostru, dacă nu ar avea în cine să se oglindească, dacă nu ar fi nimeni care să ne spună că suntem „ciufuliți” sau „pătați”? Cât de bine este pentru trup că avem oglinzi, dar cât de benefic este pentru suflet că avem puncte de reper, că avem „voci” care ne spun: „Aici ai greșit! Ai păcătuit!”.

Suntem obișnuiți să vedem cu ușurință greșelile celorlalți și chiar să ne mâniem când auzim despre atrocitățile altora. Însă greșelile noastre le trecem cu vederea. Cu noi și păcatele noastre ne-am obișnuit să fim foarte îngăduitori, în timp ce împotriva păcatelor celorlalți ne aprindem de mânie, ca David, și cerem să se facă imediat dreptate. De aceea, avem nevoie de glasul conștiinței sau de vocea aproapelui care să ne atragă atenția și care să trezească în noi căința pentru păcatele săvârșite, avem nevoie de un om ca profetul Natan.

Deși conștiința noastră nu încetează să ne strige „fugi de rău și fă binele”, ni se întâmplă deseori să fim luați de val și să ne trezim în mijlocul unor furtuni de păcate. Îngăduitori cu noi și altoiți pe trunchiul amăgitor al relativismului, trecem cu ușurință de la un păcat la altul, de la greșeli la vicii și astfel nu mai conștientizăm răul pe care îl facem. Ba mai mult, uităm de prezența Domnului alături de noi. Uităm că el ne însoțește în această viața și ne-ar putea salva dacă apelăm la el. Cristos este cel de care ascultă până și vântul și marea, însă dacă noi, în temerile noastre, nu apelăm la ajutorul său pentru a fi salvați, ne lipsim de ajutorul său și ne facem vrednici de dojana sa: „De ce sunteți așa de fricoși? Nu mai aveți credință?”.

De ce suntem atât de slabi în fața păcatului? Oare nu mai avem credință? De ce nu ascultăm mai des de vocea conștiinței? De ce nu ne privim mai des sufletul în oglindă? De ce atunci când greșim și ne dăm seama de păcatul nostru nu facem pocăință ca David? De ce pe buzele noastre nu se aștern cu umilință cuvintele: „Recunosc. Am păcătuit împotriva Domnului”? Atunci Domnul ne-ar ierta și ne-ar da o viață nouă.

Reține

În mijlocul valurilor care tind să te înghită, în mijlocul viciilor și a slăbiciunilor care-ți pun mântuirea în pericol, cheamă-l pe Domnul. El singur poate potoli furtuna din viața ta.

Sâmbăta, 1 februarie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 3-a de peste an Sf. Veridiana, fc. 2Sam 12,1-7a.10-17; Ps 50; Mc 4,35-41

LECTURA I Am păcătuit împotriva Domnului.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 12,1-7a.10-17
În zilele acelea, ¹ Domnul l-a trimis pe profetul Natan la David, care s-a dus şi i-a spus: „Într-o cetate erau doi oameni: unul era bogat, iar celălalt sărac. ² Bogatul avea oi şi boi în număr foarte mare. ³ Săracul avea numai o oiţă pe care o cumpărase. El o hrănea, iar ea creştea în casa lui o dată cu copiii. Mânca din pâinea lui, bea din paharul lui, dormea lângă el; îi era ca o fiică. ⁴ Într-o zi a venit un călător la omul bogat. Acesta, voind să-şi hrănească oaspetele, cruţându-şi turmele sale, a luat oiţa săracului şi a pregătit-o pentru oaspetele său”. ⁵ Auzind acestea, David s-a înfuriat împotriva acestui om şi a spus lui Natan: „Jur pe Domnul cel viu, omul care a făcut aceasta merită moartea; ⁶ el va da înapoi de patru ori valoarea oiţei, pentru că a comis o asemenea faptă şi nu i-a fost milă”. ^7a Atunci Natan i-a spus lui David: „Acest om eşti tu. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ¹⁰ De azi înainte, sabia nu va înceta a-ţi lovi casa, pentru a te pedepsi, deoarece m-ai dispreţuit şi ai luat-o pe femeia lui Urie hetitul, ca să devină soţia ta. ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul: Eu vin să aduc asupra ta nenorocirea, în propria ta casă; voi lua femeile tale, sub ochii tăi şi le voi da uneia dintre rudele tale apropiate, care le va lua la lumina soarelui. ¹² Tu ai făcut aceasta în ascuns, iată eu voi face lucrul acesta înaintea întregului Israel şi la lumina soarelui”. ¹³ Atunci David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului”. Natan i-a răspuns: „Domnul ţi-a iertat păcatul: tu nu vei muri. ¹⁴ Însă, pentru că l-ai ofensat pe Domnul, fiul care ţi s-a născut va muri”. ¹⁵ Şi Natan s-a întors acasă. Domnul a lovit copilul, pe care femeia lui Urie i l-a născut lui David, şi copilul a căzut grav bolnav. ¹⁶ David l-a implorat pe Dumnezeu pentru copil: a ţinut post aspru, s-a închis în camera lui şi a dormit noaptea pe pământul gol. ¹⁷ Bătrânii din casa lui au insistat pe lângă el să se scoale de la pământ, dar el n-a voit şi nici nu a mâncat cu ei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,12-13.14-15.16-17 (R.: 12a)
R.: Zideşte în mine, Doamne, o inimă curată.
¹² Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu. ¹³ Nu mă alunga din faţa ta şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.

¹⁴ Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale şi întăreşte-mă cu un duh binevoitor. ¹⁵ Voi învăţa pe cei păcătoşi căile tale şi cei păcătoşi se vor întoarce la tine. R.

¹⁶ Eliberează-mă, Dumnezeule, Dumnezeule mântuitorul meu, de vinovăţia vărsării de sânge, şi limba mea va preamări îndurarea ta. ¹⁷ Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda ta. R.

ALELUIA In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut; cine crede într-însul are viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA Cine este acesta, că până şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
³⁵ Isus vorbise toată ziua mulţimii în parabole. Seara a spus ucenicilor săi: „Să trecem pe malul celălalt”. ³⁶ Părăsind mulţimea, l-au luat pe Isus cu ei în barcă aşa cum era. Şi alte bărci l-au însoţit. ³⁷ Deodată, s-a iscat o furtună puternică; valurile loveau barca atât de tare, încât a început să se umple cu apă. ³⁸ Isus dormea în spatele bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” ³⁹ Trezindu-se, a dojenit vântul şi a spus mării: „Taci! Linişteşte-te!” Vântul s-a potolit şi s-a făcut o linişte deplină. ⁴⁰ Isus le-a spus: „De ce sunteţi aşa de fricoşi? Nu mai aveţi credinţă?” ⁴¹ Ei, fiind cuprinşi de o mare teamă, îşi spuneau între ei: „Cine este omul acesta, că până şi vântul şi marea îl ascultă?” Cuvântul Domnului