Bucuria întâlnirii cu mântuirea

lumina si credintaToți am experimentat cât de importantă este intrarea pe „scenă”, modul în care îți faci apariția. De exemplu, ca să începem cu ceva de sezon, să ne gândim la intrarea studenților în sala de examene. Nu trebuie să tremuri sau să trântești ușa. Nu trebuie ca profesorul să te simtă speriat, emoționat. Trebuie să intri și să se vadă că ești sigur pe tine. Și mai ales trebuie să fii atent la prima frază pe care o rostești; trebuie să fie cea mai bună. Sau să ne gândim cât de importantă este intrarea într-un concert: dacă unul dintre coriști ratează începutul sau dacă un solit începe să cânte fals, greu se mai poate redresa și concertul este compromis. Sau să ne gândim la măreția soarelui când își face intrarea pe cer: strălucirea lui prevestește o zi bună.

Cum se aplică toate aceste teorii la intrarea lui Isus în lume? El, Dumnezeu, se face om și se ivește într-un grajd sărac, la Betleem. Familia pe care o alege ca să intre în lumea noastră este una obișnuită (dar sfântă!). Acea intrare nu are nimic spectaculos. Iar acum se mai adaugă un gest care confirmă „normalitatea” lui Isus și a sfintei Familii. Familia sfântă ajunge la Ierusalim pentru o nouă intrare: intrarea în Templu pentru a împlini „ceea ce este scris în Lege”. Nici această intrare nu are nimic spectaculos, însă apare ceva ce ne ajută să mutăm accentul și să înțelegem că nu atât intrarea este importantă, cât mai ales întâmpinarea, cel sau cei care te întâmpină. Și întâmpinarea lui Isus a fost una măreață. Evanghelia de astăzi este cea mai superbă mărturie. Bogăția întâmplărilor la această primă intrare în Templu ne umple de emoții când vedem mărturiile bătrânului Simeon și ale profetesei Ana. Reacțiile lor ne ajută să înțelegem bucuria întâlnirii cu mântuirea. Așa va fi când noi și Mântuitorul vom fi față în față: entuziasmați și plini de recunoștință, fericiți și lipsiți de orice altă dorință. Astăzi ni se permite să visăm la clipa întâmpinării mântuirii noastre.

E importantă intrarea, dar ea nu înseamnă nimic dacă nu are ecou în cei cărora le revine datoria întâmpinării. Bătrânul Simeon și profetesa Ana nu au lăsat ca prezența lui Dumnezeu, intrarea sa în lume, să rămână fără ecou. Fiecare trebuie să vadă cum poate astăzi să-l întâmpine și să-l prezinte cât mai bine pe cel care „este pus spre căderea și ridicarea multora”.

Reține

Suntem temple ale Duhului Sfânt, suntem ființe în care Domnul vrea să intre și să locuiască. Ești pregătit să-l întâmpini pe Domnul care vine la tine astăzi?

Duminică, 2 februarie 2014 

Duminica a 4-a de peste an † ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI; Sf. Ioana
Mal 3,1-4; Ps 23; Evr 2,14-18; Lc 2,22-40 (2,22-32)

LECTURA I Va veni îndată în templul său Domnul pe care îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Acestea le spune Domnul Dumnezeu: 1 „Iată, eu trimit pe crainicul meu şi va pregăti calea înaintea mea; şi va veni îndată în templul său «Domnul pe care îl căutaţi, vestitorul legământului, pe care îl doriţi». Iată, vine! zice stăpânul universului. 2 Şi cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea rămâne în picioare când se va arăta el? Căci el este ca focul topitorului şi ca leşia celui care spală. 3 El se va aşeza să topească şi să curăţe argintul; el va curăţi pe fiii lui Levi, cum se curăţă aurul şi argintul în foc, pentru ca ei să aducă Domnului jertfă întru dreptate. 4 Atunci va plăcea Domnului jertfa lui Iuda şi a Ierusalimului, ca înainte vreme, ca în anii de odinioară.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,7.8.9.10
R.: Vino, Doamne, în sanctuarul tău cel sfânt.
7 Deschideţi-vă, porţilor, deschideţi-vă, voi porţi veşnice, ca să intre regele măririi! R.

8 Cine este acest rege al măririi? E Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în luptă! R.

9 Deschideţi-vă, porţilor, deschideţi-vă, voi porţi veşnice, ca să intre stăpânul măririi! R.

10 Cine este acest rege al măririi? E Domnul oştirilor: el este regele măririi. R.

LECTURA A II-A A trebuit să se asemene în toate fraţilor săi.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, 14 deoarece oamenii au toţi o natură de carne şi sânge, Isus a voit să fie şi el părtaş la această natură omenească: astfel, prin moartea lui, el a putut să-l reducă la neputinţă pe acela care avea puterea asupra morţii, adică pe diavol; 15 şi i-a eliberat pe aceia pe care frica de moarte îi făcea să ducă o viaţă de sclav. 16 Căci cei cărora el le-a venit în ajutor nu sunt îngerii, ci fiii lui Abraham. 17 De aceea, el trebuia să devină asemănător în toate cu fraţii săi, pentru ca, în relaţiile lor cu Dumnezeu, el să fie mare preot, îndurător şi fidel, capabil să ispăşească păcatele poporului. 18 Dat fiind faptul că el însuşi a fost pus la încercare, şi a suferit până la sfârşit, poate să vină în ajutorul acelora care se află în încercare.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 2,30.32
(Aleluia) Ochii mei au văzut mântuirea ta: lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel. (Aleluia)

EVANGHELIA Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise pentru curăţire, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, 23 precum este scris în Legea Domnului că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, 24 şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum este poruncit în Legea Domnului. 25 Era în acel timp în Ierusalim un om numit Simeon. Omul acesta era drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos Domnul. 27 Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu când părinţii au adus înăuntru pe pruncul Isus, pentru a împlini ceea ce poruncea Legea cu privire la el. 28 Simeon l-a luat în braţe, l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 29 „Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; 30 căci ochii mei au văzut mântuirea ta, 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel”. 33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, 35 şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”. 36 Mai era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. 37 Fiind văduvă în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. 38 Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim. 39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

Un comentariu la ”Bucuria întâlnirii cu mântuirea

  1. A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    E importantă intrarea, dar ea nu înseamnă nimic dacă nu are ecou în cei cărora le revine datoria întâmpinării. Bătrânul Simeon și profetesa Ana nu au lăsat ca prezența lui Dumnezeu, intrarea sa în lume, să rămână fără ecou. Fiecare trebuie să vadă cum poate astăzi să-l întâmpine și să-l prezinte cât mai bine pe cel care „este pus spre căderea și ridicarea multora”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: