Prea târziu te-am iubit…

Copleșiți de încercările ce ne asaltă încontinuu, deseori dăm și noi glas acestei dorințe a psalmistului: „Dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura până aș găsi undeva odihnă! Aș fugi departe de tot și m-aș duce să locuiesc în pustiu”. Cât de des ne vine să strângem totul și să plecăm, să fugim. Am vrea să dăm uitării un trecut cu care încă nu ne-am împăcat și să evadăm din acest prezent pe care ni l-am construit prin alegerile noastre rele. Vrem altceva și dacă am putea să o luăm de la capăt, am alege altfel… am fi mai buni, mai atenți. Acum suntem nemulțumiți, sătui să slujim altora, obosiți să fim cei mai mici etc. Acum vrem și noi să fim cei mai mari, să fim slujiți. Vrem să trăim doar bine, fără griji, fără stres, fără ispite, fără renunțări sau sacrificii. Tocmai în acest context răsuna vocea Domnului care ne încurajează prin psalmist: Fii liniștit! Încredințează Domnului grijile tale și el îți va purta de grijă! Iar apostolul Iacob ne spune: „împotriviți-vă Diavolului, răului, și el va fugi de voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și el se va apropia de voi”. Însă nimic nu anulează obligația slujirii și a umilinței.

Calea spre bucuria și liniștea pe care le căutăm trece prin trăirea evangheliei. Dacă vrem să pășim spre viitor cu mai multă speranță în inimi atunci trebuie să fim atenți la ceea ce ne spune Domnul. Și să facem ceea ce el ne cere. Să nu-l lăsăm pe Dumnezeu să vorbească singur. Să nu-l lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească despre el și despre planurile sale cu noi, iar noi să fim preocupați (prea ocupați!) cu grijile noastre. Să împlinim astăzi ceea ce Dumnezeu ne cere: cine vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor. Iată calea spre împlinire: drumul smereniei, al umilinței, al slujirii, nu fuga!

Aceasta este una dintre acele zile când Isus încearcă să ne smulgă din preocupările noastre lumești și să ne includă în sfera gândirii și a planurilor sale. Acesta este „efortul” pe care zi de zi Dumnezeu îl face cu noi: vrea să ne convingă să ne ridicăm privirea din pământ și să privim cerul, să nu mai stăm cu ochii ațintiți în acest prezent care ne sperie cu „nimicurile” sale, ci să privim spre un viitor în care tot ce contează este prezența lui Cristos cel înviat. Să nu uităm acest adevăr: viitorul spre care mergem este deja plin de Dumnezeu, Cristos înviat este deja acolo și ne așteaptă.

Reține

Fii smerit în fața Domnului și el te va înălța, pune viitorul în mâna Domnului și el îl va face luminos.

Marţi, 25 februarie 2014 

Marti din saptamâna a 7-a de peste an
Sf. Cezar, medic
Iac 4,1-10; Ps 54; Mc 9,30-37

LECTURA I
Vă rugaţi, dar nu primiţi nimic, pentru că vă rugaţi cu intenţii rele.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 4,1-10
¹ Preaiubiţilor, de unde vin războaiele, de unde vin certurile între voi? Oare nu tocmai din patimile care se luptă în voi înşivă? ² Sunteţi invidioşi şi, pentru că nu vă atingeţi ţelurile, intraţi în conflict şi purtaţi război. Nu obţineţi nimic, pentru că nu cereţi. ³ Cereţi dar nu primiţi nimic, pentru că cereţi cu intenţii rele: cereţi bogăţii, pentru a vă satisface patimile. ⁴ Creaturi adultere! Voi ştiţi bine că iubirea faţă de lucrurile lumii înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu. Deci cine vrea să iubească lucrurile din lume se face duşmanul lui Dumnezeu. ⁵ Credeţi voi că Scriptura vorbeşte degeaba, când spune: „Duhul care locuieşte în voi iubeşte cu gelozie?” ⁶ Dar el ne dă un har şi mai mare; de aceea spune Scriptura: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor smeriţi le dă harul său”. ⁷ Supuneţi-vă, aşadar, lui Dumnezeu; împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de voi. ⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi. Voi cei păcătoşi, spălaţi murdăria de pe mâinile voastre! Oameni cu inima împărţită, curăţaţi-vă inimile! ⁹ Gemeţi din cauza mizeriei voastre, jeliţi şi plângeţi; râsul vostru să se schimbe în plâns şi bucuria voastră în tristeţe. ¹⁰ Umiliţi-vă în faţa Domnului şi el vă va înălţa.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 54,7-8.9-10a.10b-11a.23 (R.: cf. 23a)
R.: Încredinţează Domnului grijile tale şi el îţi va purta de grijă.
⁷ Îmi spun: „Dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura până aş găsi undeva odihnă!” ⁸ Aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. R.

⁹ Aş fugi degrabă la un adăpost din faţa vântului năprasnic, din faţa furtunii acesteia. ^10a Încurcă-le, Doamne, limbile şi risipeşte-i! R.

^10b Văd în cetate silnicie şi ceartă, ^11a zi şi noapte ele se strecoară peste zidurile ei din toate părţile. R.

²³ Încredinţează Domnului grijile tale şi el îţi va purta de grijă, el nu va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine. R.

ALELUIA Gal 6,14 (Aleluia)
Eu mă laud numai cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37
În acel timp, ³⁰ Isus străbătea Galileea împreună cu ucenicii săi şi nu voia să afle nimeni, ³¹ căci dorea să-i instruiască pe ucenicii săi. El le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor ucide, dar la trei zile după moartea lui va învia”. ³² Însă ucenicii n-au înţeles aceste cuvinte şi le era frică să-l întrebe. ³³ Ei au sosit la Cafarnaum şi, ajunşi acasă, Isus i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” ³⁴ Ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii, voind să ştie care dintre ei era cel mai mare. ³⁵ După ce s-a aşezat, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor”. ³⁶ Luând atunci un copil, l-a pus în mijlocul lor. Apoi, strângându-l în braţe, le-a spus: ³⁷ „Cine primeşte în numele meu un copil ca acesta, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului